„Romanul nu se poate compara cu epopeea sau cu monumentele genului dramatic. Dar e tot ce putem face mai bun acum. Este un fel de şopron modern, o căsuţă în care spiritul se adăposteşte. Un roman se echilibrează între câteva impresii adevărate şi o multitudine de impresii false, care formează mare parte din ceea ce numim viaţă. Ne spune că pentru fiecare fiinţă umană există nenumărate existenţe, că existenţa unică este în parte o iluzie, că multele existenţe înseamnă ceva, tind către ceva, întregesc ceva; ne promite înţeles, armonie şi chiar justiţie."
Saul Bellow, la decernarea Premiului Nobel, 1976
„Mulţi intelectuali newyorkezi spuneau - adesea cu un amestec de invidie şi visare - că Bellow a scris romanele pe care ei le-ar fi scris dacă ar fi fost destul de inteligenţi, dacă ar fi dispus de fraze mai bune şi ar fi ştiut destule despre lume. Cei dintre noi mai puţin înclinaţi spre visare sau invidie simţeau că Bellow scrisese cărţile mari şi necesare americanilor generaţiei sale şi alei noastre şi că era un privilegiu