Heidegger este cel care, prin intepretările sale la Nietzsche, îl aşază pe acesta dintr-o dată în rândul marilor gânditori ai filozofiei occidentale: Platon, Aristotel, Descartes, Kant şi Hegel. şi asta deoarece nu vede în scrierile sale doar o colecţie de aforisme şi de consideraţii ocazionale, ci caută să descopere, dincolo de acestea, gândurile fundamentale ale lui Nietzsche. El face să apară, la capătul unui efort de rară tenacitate interpretativă, statura metafizică a unui scriitor-filozof cu un profil unic în istoria gândirii europene.
Vom vedea în aceste pagini un Heidegger la lucru, refăcând pas cu pas firul unui gând. Tensiunea se transferă de pe greutatea expresiei pe gravitatea gândului pe care caută să-l prindă, să-l reconstruiască şi să-l formuleze: e vorba de gândul cu adevărat fundamental al filozofiei lui Nietzsche, „cel mai greu gând“ – eterna reîntoarcere a aceluiaşi.
