Am inceput sa scriu ceea ce ar fi trebuit sa fie o scurta evocare a lui Culianu in septembrie 2000, dar lucrurile s-au complicat curand. Il cunoscusem pe Culianu mai indeaproape la Chicago, in imprejurari strans legate de persoana si personalitatea lui Mircea Eliade. Mi-am dat repede seama ca nu puteam sa vorbesc despre el fara a vorbi si despre maestrul sau, de care eu insumi fusesem apropiat… Era vorba de fragmente dintr-un eseu memorialistic mai intins, si nici azi nu pot da o caracterizare generica mai potrivita acestei scrieri compozite, in care reminiscenta se impleteste cu analiza textuala, si anecdota ia forma ipotezei hermeneutice, intr-o meditatie in ultima instanta autobiografica. In acest sens, cartea de fata ar putea fi considerata o continuare de unul singur a Amintirilor in dialog cu Ion Vianu, volum care a marcat, dupa 1989, intoarcerea mea in literatura din tara dupa multi ani de exil. As accentua aici notiunea de eseu, adica de incercare. Incerc sa inteleg (oameni, intalniri, despartiri, texte si simboluri in situatii istorice) si sa ma inteleg pe mine insumi. - Matei Calinescu
Traducere din limba engleza de Mona Antohi.