In viata se intampla intocmai ca in Anna Karenina, Madame Bovary sau Othello. Majoritatea viciilor din viata privata sau a relelor din viata publica sunt starnite si intretinute de minciuna. Adulterele, tradarile, fraudele financiare, coruptia guvernamentala – pana si crimele si genocidele – au la baza, in general, un cusur moral, si anume predispozitia spre minciuna.
In Despre minciuna, Sam Harris, autorul a cinci bestsellere New York Times, cu pregatire atat in domeniul filosofiei, cat si in acela al neurostiintei, sustine ca ne putem simplifica radical viata si putem imbunatati societatea prin afirmarea adevarului in situatii in care altii prefera sa minta. El se concentreaza asupra minciunilor „nevinovate” – acele minciuni pe care le spunem cu scopul de a-i scuti pe oameni de disconfort –, fiindca acestea sunt cele mai tentante pentru cei mai multi dintre noi. Si ele par sa fie singurele minciuni pe care oamenii buni aleg sa le spuna, inchipuindu-si ca raman buni in continuare.
