„Spiritual vorbind, Teodor Baconschi e un conservator de vână creştină privind cu mefienţă la spectacolul modernităţii. Superstiţia progresului îl irită, laicizarea crescândă o deplânge, tirania mass-media o repudiază, iar exhibiţionismul de pe reţelele de socializare îl predispune la stenahorie. În fond, nu se simte în largul lui în epoca noastră, având ceva dintr-un intrus care nu poate rezista prezentului decât criticându-l. Numai că în Teodor Baconschi întâlnim un critic moderat, fără vehemenţe polemice, tonul său neatingând vreodată intensitatea diatribei. Mai mult, autorul nu are predispoziţii elegiace şi nu-l poţi bănui că aureşte trecutul în numele anomaliilor prezentului. De altminteri, de la un intelectual care şi-a dat doctoratul cu o teză despre tema râsului în patristica greacă nu te poţi aştepta la mina posacă a unui observator atrabiliar, care zugrăveşte totul în tente negre. Teodor Baconschi nu e un spirit morocănos otrăvit de amărăciune, ci o fire mansuetă judecând cu clemenţă aberaţiile contemporane. În ciuda strâmtorării sufleteşti pe care o resimte în mijlocul epocii, i se potrivesc cuvintele pe care Carl Schmitt, într-un acces de luciditate suferindă, le scria în franceză în jurnalul ţinut în anii de ocupaţie: «Tout ce qui arrive est adorable».“ - SORIN LAVRIC
„Necunoscuţi nouă înşine şi altora, cucerim pas cu pas un spaţiu necunoscut lui însuşi şi nouă înşine. S-ar spune că necunoscutul nu se opune cunoscutului, cât aptitudinii de a recunoaşte.
[…]
Admit că poziţiile rigid «tradiţionaliste» au defectul paseismului. Ele preamăresc banalitatea trecutului preferabil: «„înainte era mai bine», «un nou Ev Mediu» şi celelalte. Or, atâta timp cât trecutul recent duhneşte de barbaria bolşevică, e aproape imposibil să nu fii relativ mulţumit cu situaţia prezentă. Când vii din iad, purgatoriul e plin de miresme.