Lucrarea "Despre Suflet" a lui Nichita Stithat reprezinta lucrarea cheie legat de întelegerea unui cuprins întemeiat pe o serie de teme, care a preocupat în special întelepciunea bizantina, cum ar fi crearea îngerilor, a lumii vazute si nevazute, crearea omului, fiinta sufletului si starea lui dupa moartea trupului...
Cunoscând bine Sfintele Scripturi dar si a scrierilor teologice de pâna atunci, Nichita Stithatul stabileste ca firea nemateriala a îngerilor tinde spre cea a oamenilor si cea materiala a lor tinde spre Dumnezeu, firea descriptiva, nevazuta, mentala si nemuritoare, însusiri care le-au fost date acestora dupa harul lui Dumnezeu, descriind functiile lor. În ceea ce priveste crearea lumii promoveaza conceptia crestina legata de cele trei perioade în care s-a facut creatia. Mai vorbeste si despre lumea mentala, simtitoare si alcatuirea omului din trup si suflet. Din acest punct si mai departe, Sufletul ca duh al trupului, se uneste cu trupul si-i lumineaza drumul spre mântuire.
Esenta Sufletului i-a preocupat pe multi filozofi vechi de la Ionieni pâna la Aristotel si odata cu întinderea Crestinismului, cercetarile scriitorilor s-au întins pretutindeni, fiind adunate într-un imens corp, care dealtfel se scufunda în marea perceptiilor traditiei vechi grecesti, ridicându-se la orizontul sistemului gândirii crestine, din care face parte si perceptia medicinii religioase. Pentru Nichita Stithat, modelul îngerilor reprezinta o paralela a însusirilor Sufletului în care distinge tendintele puterilor rationalului si a irationalului.
În ciclul premergator mortii omului, comportamentul Sufletului depinde de tendintele nematerialului si a elementului material al coexistentei acestora înauntrul trupului omenesc. Drumul virtutii si al rautatii, reprezinta lupta apriga a trupului si a firii nemateriale, echilibrul care formeaza drumul etic al omului spre scopul desavârsirii, prin intermediul procedurilor de curatire, de luminare si de comunicare mistica cu destinatia dumnezeiasca, lepadându-se treptat de greutatea pacatelor.
În final, starea sufletelor luminate din viata dupa moarte la Judecata cea de Veci, în lumea lui Dumnezeu si asezarea sufletelor întunecate în lumea Iadului, chiar daca aceste lucruri nu pot fi descrise printr-o gândire clara, se refera în general la sistemul teoriei crestine legat de drumul Sufletului de dupa moartea acestuia, despartind aceste doua tendinte a comportamentului trupesc si spiritual din viata omului.
