„O poezie paradoxală a vitalității și dezagregării.” (Adina Dinițoiu)
„Un aer de fierbințeală înghețată sau de îngheț în flăcări, precum girafele daliniene înghețate în propria mișcare, dar arzând pentru eternitate în încremenirea lor…” (Ovidiu Pecican)
„Definiţia acestui mod de rostire: autenticitatea paroxistică.” (Traian T. Coșovei)
„Linia dramatică a poeziei sale e aceea în care ea cade odată cu lumea, solidară şi rănită deodată.” (Al. Cistelecan)
„Diana Corcan este o vizionară care simte monstruos.” (Luminița Corneanu)
