Diana Mandache

Cunoscut în Occident datorită literaturii fantastice, în care a fost asociat cu numele sângerosului Dracula (identificat, fără temei, cu Vlad Ţepeș), castelul Bran are o istorie care coboară până la începutul secolului al XIII-lea, în vremea teutonilor. Anul 1920 este un an de răscruce pentru destinul castelului: în semn de adâncă admiraţie și recunoștinţă pentru contribuţia adusă la Marea Unire, brașovenii i l-au dăruit Reginei Maria. Suverana va preface acest edificiu încărcat de istorie într-un încântător loc al aventurii spirituale, dând frâu liber simţămintelor sale romantice.Cu ajutorul arhitectului Karel Líman, Regina a transformat interiorul castelului într-un spaţiu feeric, în care elementele tradiţionale românești se îmbină, într-un stil unic, fascinant, cu cele exotice. De asemenea, au fost transformate împrejurimile, care au devenit locuri de o extraordinară frumuseţe, inspirată din diferite culturi. Vizitatorii, și cei iluștri, și cei obișnuiţi, au putut admira grădini impresionante, dependinţe pitorești, iar entuziasmul lor e dovedit de impresiile de călătorie sau de scrisorile pe care i le trimiteau Reginei.Astăzi, o vizită la Bran înseamnă mai mult decât o simplă incursiune în trecutul castelului: sunt atât de multe lucruri în jur care poartă mesajul unui spirit profund, cel al Reginei!..

Editura Corint și colecția Corint Istorie continuă noutățile cu aer regal printr-un nou volum dedicat adulților pasionați de istorie: Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu de Diana Mandache.„Duduia era o femeie simplă, care prefera mâncărurile românești, făcea cozonac din plăcere, avea talia 44, folosea pudră Chanel 5 și îi plăcea să poarte haine franțuzești, deși mărturisea la un moment dat că nu-și mai cumpără, ci le transformă pe cele vechi, doar pentru a nu cheltui inutil și a ajuta Crucea Roșie și pe sărmanii români aflați la necaz.Sentimentele ei pentru Carol erau sincere, iar iubirii adevărate i se adăuga confortul unei vieți lipsite de griji. La scurt timp după căsătorie, Elena Lupescu, devenită din amantă soția Regelui, spunea prietenei sale Tantzi Cosăcescu: «nu titlul de Principesă mă face fericită, ci Omul, căci este Cel mai bun și Cel mai drept pe care l-am întâlnit. Să mi-l ție Dumnezeu sănătos și ferit de răutatea omenirii e ruga mea cea mai fierbinte».”..

In vara anului 1926 regina Maria asternea pe filele ce aveau in colt semnul crucii solare un testament spiritual pentru continuitatea dinastiei. Era 14 iulie, cu aproape un an inaintea mortii regelui Ferdinand, iar suverana, constienta de situatia familiei lovite de renuntarea principelui Carol la mostenirea tronului, cauta sprijin in Nicolae, fiul favorit. Exil si rivalitati. Principele Nicolae pune in prim-plan complexitatea relatiilor principelui cu regina Maria, dar mai ales cu fratele sau, Carol, in momente esentiale din istoria dinastiei, petrecute dupa moartea regelui Ferdinand. Nicolae va lua drumul exilului in 1937, prin plecarea definitiva din Romania, fiind exclus din familia regala de regele Carol din cauza casatoriei morganatice cu Ioana Doletti. Noua configuratie politica creata dupa izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial i-a zadarnicit orice incercare de a reveni la Bucuresti. Aceasta perioada insa il va pune in situatii interesante de viata, prin contactele cu diplomatii Aliatilor acreditati la Berna sau prin intalnirile cu unii membri ai familiei regale spaniole aflati in Elvetia, dar si cu diplomati romani care informau Bucurestiul despre activitatile princiare. Instalarea regimului comunist in Romania determina o noua etapa in configurarea emigratiei. Existenta in exil a doi regi si a unui fost principe regent intre 1948-1953 a dus la repozitionari si noi aliante. S-au conturat doua orientari principale ale emigratiei in jurul celor doi regi, a treia fiind "gruparea nicolaista" la care aderasera vechii sai sustinatori sau nemultumitii, avand deopotriva legaturi cu Liga Romanilor Liberi sau alte organizatii ale exilului din Paris, Madrid, Roma, Freiburg. Desi lupta in emigratie pe parcursul anilor a incetinit, Nicolae a continuat sa ramana o figura distincta a familiei regale in relatiile cu refugiatii romani. Principele Nicolae avea un caracter ferm, iar spiritualitatea si manierele sale creionate de educatia britanica au creat o buna impresie in cercurile inaltei societati europene. Chiar daca nu a mai revenit in tara natala, a cautat sa sprijine comunitatile intalnite, iar cultura o vedea ca mijloc eficient de propaganda in timpul Razboiului Rece. - Diana Mandache..

Prin intermediul Securității, regimul comunist supraveghea, șantaja, dezbinând adeseori exilul prin intermediul agenților infiltrați. Dosarele care analizau activitatea diverselor instituţii ale exilului aveau ca scop minimalizarea și compromiterea acestora prin diverse mijloace. Documentată din arhive diplomatice până nu de mult secrete, din arhivele fostei Securități (Dosarul Regelui, al Comitetului Național Român și alte dosare complementare), dar și din mass-media internațională, cartea de față prezintă un inedit capitol din istoria comunismului...

Ileana a fost ultima principesa nascuta in Regat, cea mai mica fiica a cuplului princiar Ferdinad si Maria, pe 5 ianuarie 1909. Mai tarziu, regina Maria si-a amintit acel moment plin de emotie: "Ileana era copilul sufletului meu. (...) eram fericita ca era fetita, avea ochi mari de un albastru intens". Ily Lilly - copila angelica - poseda arta conversatiei, era o fire spontana, entuziasta, studioasa, vorbea romana, franceza, engleza si germana. In adolescenta a invatat in Marea Britanie la Heathfield in Ascot, la fel ca sora sa, Mignon. Si-a continuat studiile in Romania. In 1931, Ileana s-a casatorit cu Anton (Tony), arhiducele de Austria, din dinastia Habsburg, si au avut sase copii. Pacea tinerei familii stabilite in castelul Sonnberg, a fost tulburata de ascensiunea lui Hitler si de anexarea Austriei in 1938. Complicatiile provocate de razboi au determinat familia arhiducala sa-si trimita in 1943 la scoli din Romania copiii mai mari - Stefan, Minola, Sandi. Ileana si copiii mici - Niki, Magi, Herzi s-au intors si ei in Romania, la Bran, in martie 1944. Ileana fusese infirmiera in spitalul improvizat in castelul Sonnberg, acum ingrijea soldati raniti in spitalul Crucii Rosii din Brasov. Avea sa infiinteze si la Bran un spital, numit "Inima Reginei", datorita apropierii de noul loc de odihna al inimii mamei sale, regina Maria. In iulie 1944 a ajuns la Bran si Anton, dupa ce Hitler s-a debarasat de ofiterii din familiile nobiliare si princiare. Ocuparea Romaniei de trupele sovietice a schimbat nu doar destinul Romaniei, ci si destinul principesei Ileana. Familia a fost nevoita sa paraseasca tara in ianuarie 1948 si dupa un popas in Elvetia, apoi in Argentina, Ileana si patru dintre copii s-au stabilit in 1950 in Statele Unite ale Americii, dupa ce primii doi nascuti obtinusera vize de intrare in 1949. Arhiducele Anton nu a intrat niciodata in SUA si in cele din urma au divortat. Ileana si-a sustinut pana la moarte regele (Mihai) si cauza romaneasca, pe care a facut-o cunoscuta in conferintele publice tinute peste tot in Statele Unite, dar si in Anglia. In 1967 a fost tunsa in monahism, sub numele de maica Alexandra, iar in 1968, dupa ce a cumparat terenul, a ridicat biserica ortodoxa din Ellwood City, Pennsylvania, a carei slujba de sfintire a fost oficiata de mitropolitul Irineu de New York, primat al Bisericii Ortodoxe din America. Maica Alexandra a fost numita oficial stareta pe 25 martie 1969. Ileana a fost singurul copil al suveranilor Ferdinand si Maria care a revenit in Romania, dupa caderea Cortinei de Fier, pe 3 septembrie 1990. Avea sa moara pe 21 ianuarie 1991 si a fost inmormantata pe pamantul manastirii pe care a fondat-o. La dorinta sa i s-a pus in mormant si cutia cu pamant romanesc. ..

Pe baza documentelor inedite provenite din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe și Arhivele Naționale ale României, Diana Mandache reconstituie istoria masoneriei române după 23 august 1944, țesătura de relații stabilite între masoni și reprezentanții diplomatici ai statelor occidentale și modul de infiltrare a comuniștilor în societățile secrete.Masoni sub judecata comunista prezintă eforturile masoneriei române pentru înlăturarea regimului comunist și urmările acestora: arestarea, anchetarea și condamnarea masonilor, din cauza acuzațiilor de „spionaj”, „înaltă trădare” și „uneltire contra ordinii sociale”. Pentru idealul lor și dorința lor de a elibera „România captivă”, ei au plătit cu ani grei de închisoare.„Se vorbește de libertăți? Care libertăți? La noi în țară te arestează și nimeni nu știe unde te trimite. Nu ai voie să te interesezi și nimeni nu are voie să protesteze. Aceasta este democrația, libertatea scrisului, libertatea omului, libertatea vorbirii?” Dumitru Cantea„La 6 martie 1945, instaurându-se în România guvernul dr. Petru Groza, pe care noi, masonii, îl uram și credeam ca va fi schimbat foarte curând în urma intervenției SUA și Angliei, în perioada 1945–1951, în cadrul masoneriei am desfășurat o activitate ostilă URSS și regimului «democratic» din țară, precum și o activitate de «spionaj» în legatură cu diferite persoane străine aparținând statelor imperialiste (SUA, Anglia, Franța), care au fost aduse în masonerie și în care ne puneam toată speranța în vederea schimbării situației politice din România.” Constantin Bellu..

Născută în 1900 la Gotha, Principesa Maria a României (Mignon) a avut o viață minată de dificultăți și încercări, pe care le-a înfruntat cu un curaj și o determinare princiare. Mignon. Principesa României, Regina Iugoslaviei spune povestea acestei Principese, ilustrând-o adeseori cu imagini inedite sau foarte rare, care ne-o înfățișează pe Mignon de la vârsta primei copilării până la perioada exilului în Anglia. Dincolo de informațiile despre viața publică a Principesei, devenită Regină a Iugoslaviei, cartea ne oferă o serie întreagă de detalii interesante despre rolul ei pe front, ca soră medicală, în timpul Primului Război Mondial, apoi despre viața ei de elevă în Anglia sau despre căsătoria ei fericită cu Regele Alexandru al Iugoslaviei...

... din perioada petrecută ca ziaristă acreditată la Geneva, Nicolette Franck a rememorat, după căderea comunismului, una dintre situațiile când a fost contactată de un diplomat român, fără a oferi date exacte: „Într-o zi, m-a oprit pe culoarele ONU un ambasador român, nou venit în calitate de funcționar la Înaltul Comisariat al Refugiaților și, totodată, aveam să descoperim cu‑ rând, însărcinat să ne convertească, pe Yves și pe mine, la comunismul său. În acea zi m-a oprit să-mi spună că articolele mele au fost citite la București.”Într-un raport al Securității din 30 aprilie 1976 se configura o altă latură a activității jurnalistei: „Despre Frank Nicolette se cunoaște că până în anul 1971 s-a ocupat de racolarea cetățenilor români care efectuau deplasări în Elveția, încercând să-i determine să rămână în străinătate. De asemenea, deținem date din care rezultă că Frank Nicolette a colaborat cu organele de contrainformații elvețiene, furnizând aceste date cu privire la personalul ambasadei noastre din Berna.”Totodată, era descrisă în notele Securității fie ca o „femeie inteligentă, abilă în discuții”, fie ca o „ziaristă mediocră” dar care avea preocuparea principală să-i convingă pe românii întâlniți să emigreze. O telegramă din 13 ianuarie 1973, trimisă din Elveția la București, de ofițerul „Dincă de la Vânători” , care abia o cunoscuse pe Nicolette Franck, arăta interesul acesteia de a publica o carte despre România, motiv pentru care solicitase sprijinul oficialităților române în vederea documentării.Din Centrală se transmitea diplomaților să nu i se acorde asistență. Ținând cont că urma să viziteze România, erau solicitate măsuri în „cooperare cu Serviciul Dezinformare pentru a-i comunica unele date conform interesului nostru de obiectiv”. Se acționase în acest fel deoarece fusese remarcat jocul ei abil de a contacta diverse surse, prin așa-numitul „lectorat Slănic” (Oficiul din Geneva) sau prin Marcu și Dincă, probabil persoane oficiale care intrau constant în contact cu jurnalista.....

Un inedit și dinamic portret al Regelui Mihai I, conturat prin intermediul selecţiei ample de fotografii și documente realizate de istoricul Diana Mandache, albumul prezintă trei aspecte importante ale vieţii și personalităţii Regelui – educaţia și anii de formare, ceremoniile și solemnităţile la care a participat în calitate de principe și de suveran al țării, modurile în care își petrecea timpul liber și hobby-urile sale.Anexele cuprind o selecție de documente inedite privitoare la Rege, din Arhivele Naționale ale României, Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, precum și din Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. O privire unică în viața unuia dintre oamenii care au marcat în mod semnificativ istoria contemporană a României...

Istoria bijuteriilor regale, ca și a altor piese din metale prețioase cu valoare istorică, a fost metamorfică, regimul politic și legislația conturându-le drumul. Amintirea bijuteriilor reginei Maria se mai regăsește în fotografiile de epocă, în desenele inventarului din 1900, dar și într-o serie de documente precum listele bijuteriilor din 1902, corespondența, facturi, testamente sau alte acte. Multe din bijuteriile Mariei au fost pierdute în Rusia bolșevică, doar puține s-au mai păstrat, o parte sunt exponate de muzeu, altele au intrat în posesia familiei după moartea reginei, destinul lor identificându-se cu cel al moștenitorilor. Din vechile imagini a supraviețuit spiritul unei principese, apoi regine, posesoare a unei frumoase colecții de bijuterii, de la stilul victorian la stilul Teodora, de la un Art Nouveau impregnat de personalitatea sa deosebită la moda Art Deco mult simplificată, dominată în ultima parte a vieții de perle și diamante...