Viata este imprevizibila. Nu este dreapta, nici neteda. Cadem cu usurinta, ne incovoiem, suntem tarati, ne entuziasmam, capitulam. Ceea ce este important si ceea ce ni se cere in fiecare caz este sa fim in stare sa ne ridicam, sa stam iarasi drepti. Caderea nu este sfarsitul. Este prilejul invierii noastre.
Am cerut de la Dumnezeu sa‑mi dea putere, si mi‑a dat greutati pe care sa ma straduiesc sa le depasesc. Am cerut intelepciune, si mi‑a dat probleme pe care sa invat sa le rezolv. Am cerut bunastare, si mi‑a dat minte si capacitatea de a munci. Am cerut bucurii, si mi‑a dat prilejuri pe care sa le valorific. Am cerut curaj, si mi‑a dat primejdii prin care sa trec. Am cerut dragoste, si mi‑a dat oameni cu greutati pe care sa‑i ajut. Primim ceea ce ne este cu adevarat de trebuinta, si nu ceea ce cerem.