Dragoste, sclavie, fanarioți – plus un manuscris insolit.
Leun, un vlaș în vârstă de șaptesprezece ani, aude un cântec despre București, ca loc al tuturor fericirilor, și străbate Imperiul Otoman ca să ajungă acolo. Este croitor, iar această pasiune îl face să se simtă liber. Dar sensurile mult visatei libertăți se schimbă după ce o întâlnește pe Maiorca. Este anul 1796, iar toată întâmplarea încape într-un document, devenit eroul principal al poveștii.
O carte fastuoasă, de o senzualitate molipsitoare, un poem închinat Bucureștiului. Eugen Negrici
Un insolit love story, într-un Bucureşti fanariot, zugrăvit cu o ştiinţă destul de rar întâlnită azi, a portretizării, până la tabloul amplu în care simţi cum foşnesc, parcă, detaliile mătăsoase ale picturii bizantine. Ioan Groşan, Observator cultural
