Dominique Loreau

Geanta e gradina noastra secreta, unicul nostru spatiu adevarat de intimitate. Ea ne pazeste conturile bancare, scrisorile ravasite, fotografiile de suflet, port-bonheur-urile, carnetelul de adrese… E singurul spatiu in care ne putem ascunde apetitul gurmand si dezordinea sau ordinea maniacala, la adapost de orice indiscretie.Vreau o singura geanta cu care sa merg la concert, sa ma intalnesc cu prietenele si sa ies in oras; ma gandesc mereu la ce ar insemna pentru mine geanta ideala si mi-ar placea sa termin cu gandurile astea, mi-ar placea sa gasesc o geanta din piele ingrijit realizata, care sa-mi serveasca tot timpul si peste tot, care sa aiba vreme sa se patineze. - Chantal..

Consumerism si cumpatare, rasfat si abtinere, trup si spirit, placere si abandon, abundenta si gratie si rafinament. Pe scurt, echilibru, respect de sine si fericire.Regimul de Aur Acasa• Nu mancati si nu beti in timp ce gatiti.• Nu mancati direct din frigider sau din camara: intotdeauna puneti man­carea pe o farfurie sau intr-un bol…• Chiar daca nu e vorba decat de o gustare, nu mancati in picioare, ci asezati-va, pentru a va bucura cat mai mult.• Incepeti totdeauna mesele cu o supa sau cu o salata.• La sfarsitul mesei, inainte de a strange, ambalati imediat ce ramane pentru a nu fi tentati sa mai mancati.• Totdeauna sa aveti o rezerva strategica in geanta - fructe uscate sau un baton de proteine ca sa nu cedati tentatiilor de pe strada.La restaurant• Comandati sosurile separat.• Cereti sa vi se puna la pachet daca v-ati saturat.• Nu mancati paine.• Impartiti aperitivul, impartiti desertul. Im fiecare zi a vietii tale:• un pahar de apa la trezire si unul la culcare;• trei mese usoare;• cu exceptia legumelor, niciodata inca o portie;• un singur patratel de ciocolata (de cea mai buna calitate);• la doua zile de derapaj, doua de recuperare;• sa mananci cu prietenii din placere si singur, pentru sanatate;• supe iarna, salate de cruditati vara;• nu mai mult de cinci mese la restaurant pe saptamana;• numai in restaurante de calitate sau te multumesti cu sandvisurile de acasa;• produse de calitate "bio" (asta ar trebui sa fie de la sine inteles);• putin zahar sau deloc;• doua sau trei linguri de ulei de cea mai buna calitate (de masline, de nuci, de samburi de struguri…);• legume si fructe;• peste, oua sau carne slaba de doua sau trei ori pe saptamana;• interdictiile sunt interzise - corpul tiranizat se razbuna;• razi, razi cat mai mult...

„Ordinea e prima regulă a Paradisului“, spunea George Gissing. Iar noi ne petrecem mare parte a vieții făcând ce nu trebuie sau nefăcând nimic. Prin urmare, când și mai ales în ce fel putem să facem ordine și curățenie în casă, în minte și în suflet, astfel încât propria existență să-și redobândească eleganța, stilul și candoarea?„Cel mai fericit om, fie că e rege sau cerșetor, e acela care se simte bine acasă la el.“ GOETHESeninătatea interioară pare atât de greu de atins în această lume super-teh­nologizată care ne fură timpul, dar pretinde că ni-l restituie, care ne anulează visurile și promite că ni le înaripează, care ne înstrăinează de ceilalți și de noi înșine, cu făgăduința că ne aduce mai aproape de toți și de sufletul nostru.„Nimic nu-mi aparține, doar pacea inimii și prospețimea cerului.“ ISSA„În mare parte, succesul stă în voința de a învinge.“ SENECA„Menajul… iată prima și cea mai simplă dintre lucrările inimii.“ JEAN-CLAUDE KAUFMANN..

Suplețea e o comoară pe care o poți purta cu tine oriunde, cu toată ușurința, mai valoroasă decât orice diamant. O comoară de care te poți bucura în fiecare secundă, dacă ți-o dorești cu adevărat și o respecți cum se cuvine. Cu cât viața devine mai ușoară, cu atât capătă mai multă greutate. Porțiile mici, secretul supleții • De ce regimurile de slăbire eșuează? • Cum să „ronțăi“ inteligent. Excesul ponderal, o suferință dublă • Cum să mănânci frumos ca să mănânci puțin • Mamezara, minunățiile culturii japoneze • Alimentația și anturajul • Ritualuri de frumusețe suplă • Mâncarea industrială și mâncarea gătită acasă • Provizii inteligente • Mai mult decât puțin și nici urmă de chin: voilà la joie de vivre! Înainte de a începe să mănânce, o familie japoneză - sau un japonez care mănâncă singur acasă ori la restaurant - își împreunează întotdeauna mâinile, în semn de mulțumire pentru mâncarea pe care o are pe masă. Pentru japonezi, este un moment încărcat de sacralitate. Japonezii din Kyoto, cei mai tradiționaliști, mănâncă frugal: o supă cu miso, un bol cu orez și legume în saramură. Doar din când în când își oferă câte o ieșire la restaurant – dar neapărat la un restaurant de excepție. Pentru ei, să mănânci prea mult, la modul cotidian, e vulgar și deplasat. În Japonia, sănătatea și dieta sunt ridicate la rang de filozofie. Dintotdeauna, pentru un japonez, mai mult decât suplețea, și echilibrul și longevitatea decurg din hrană, iar armonia psiho-corporală e regină.„M-am dorit întotdeauna să scap de câteva kilograme și am început să acord atenție greutății excedentare și motivelor care o hrănesc. Trăiesc de foarte mulți ani în Japonia, țara cu cel mai mic număr de obezi din lume, și sunt fascinată de ade­vărata artă cu care poporul japonez își cultivă suplețea. Așa a apărut acest Minçavi, care ne dezvăluie cum să mâncăm mai puțin, mai sănătos, mai rafinat și cu mai multă plăcere. Pe scurt, cum să ne dobândim suplețea, și, mai ales, cum să o păstrăm.“DOMINIQUE LOREAU..

Într-un univers în care vrem să cucerim totul, de parcă am şi avea timp să stăpânim totul, pe care ne străduim să-l umplem cu cât mai multe dorinţe inventate, a avea şi a consuma au început să însemne a trăi.Dominique Loreau ne invită să punem fiecare lucru la locul lui şi fiecare gând în cufărul cu speranţe, pentru că ordinea este creativitatea aranjării.„Dacă nu întotdeauna poţi să-ţi alegi viaţa, în schimb felul cum o trăieşti depinde întotdeauna de tine.“ - VIKTOR FRANKL„Arta de a-şi odihni mintea şi de a o elibera de orice griji sau preocupări constituie, probabil, unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari.“ - Căpitanul J.A. HADFIELD..

După succesul volumului Arta simplităţii, Dominique Loreau ne propune o nouă lecţie de viaţă, un elogiu la adresa esenţei simplităţii, adevărata artă de a trăi rafinat.Adio, superfluu! Bonjour, simplitate! O carte care te învaţă să arunci. Să arunci tot ce este superfluu. Şi lucruri, şi gânduri, şi amintiri. Să îţi faci loc în tine, pentru tine. Dominique Loreau, stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, ne propune o filozofie simplă, o terapie esenţială, o artă. O carte-cult, care promite şi nu întârzie să dăruiască. Un vrai bonheur!..

Consumerism și cumpătare, răsfăț și abținere, trup și spirit, plăcere și abandon, abundență și grație și rafinament. Pe scurt, echilibru, respect de sine și fericire.„Când depășim măsura, cea mai mare plăcere devine cea mai mare neplăcere!“ - SENECA„Şampanie... Eu beau când sunt fericită și când sunt tristă. Uneori beau când sunt singură. Când sunt în societate, o consider obligatorie. Cochetez cu ea când nu mi-e foame și beau până mi se face. Altfel, nu beau deloc – decât dacă mi-e sete.“ - LILY BOLLINGER„O grădină mică şi câteva smochine, puţină brânză și, alături, trei sau patru prieteni – asta era opulența lui Epicur.“ - NIETZSCHE, Călătorul„Rețeta pentru o viață fericită? Băi calde, coniac vechi, șampanie rece și mazăre proaspătă. “ - WINSTON CHURCHILL„– Cum faceți să rămâneți așa slab? Ce regim țineți?– Niciunul. Mă mulțumesc să mănânc atunci când mi-e foame și să mă opresc atunci când nu-mi mai este.“REGIMUL DE AURAcasă• Nu mâncați și nu beți în timp ce gătiți. • Nu mâncați direct din frigider sau din cămară: întotdeauna puneți mân­carea pe o farfurie sau într-un bol…• Chiar dacă nu e vorba decât de o gustare, nu mâncați în picioare, ci așezați-vă, pentru a vă bucura cât mai mult...

Dominique Loreau ne propune, după succesul volumului Arta simplităţii, o nouă lecţie de viaţă, un elogiu la adresa esenţei simplităţii, adevărata artă de a trăi rafinat – Arta rafinamentului.R A F I N A M E N T U L S E S I M T E , S E Î N V A Ț Ă ,S E E D U C Ă Ș I S E L A S Ă M O Ș T E N I R ELuxul. Cum poate fi definit? Bani, avere, abundenţă, belşug, bogăţie, bunăstare, confort, somptuozitate, extravaganţă, fast, grandoare, huzur, risipă, îndestulare, prisosinţă, opulenţă, rafinament, strălucire, pompă, splendoare, ostentaţie, prestigiu?Sau mai degrabă…Timp, răgaz, libertate, nonşalanţă, hedonism, rafinament, pasiune, frivolitate, simplitate, gingăşie?Luxul este câte puţin din fiecare și, asemenea simplității, ţine doar de simţul valorilor, de bun-gust, de atitudine, de o stare de spirit modelabilă, de o anumită manieră de a consuma şi de a concepe viaţa.„Luxul nu trebuie să fie opusul sărăciei, ci al vulgarităţii.“COCO CHANEL„Luxul e o chestiune de bani. Eleganţa e o chestiune de educaţie.“SACHA GUITRY„Şi Socrate, văzând obiectele de lux expuse spre vânzare, a exclamat: «Câte lucruri de care eu n-am trebuinţă!»“..

Dacă bucătăria s-ar transforma în refugiul tău de calm și senin? Un vis prea frumos ca să fie adevărat? Dominique Loreau ne arată că nu este imposibil. Inspirându-se din cultura japoneză, al cărei principiu de bază este „bucură-te cu puțin și înnobilează-ți existența de zi cu zi”, Dominique Loreau ne învață... poezia bucătăriei: cum să gătim fără rețete, păstrând în minte legile fundamentale ale sobrietății – ingredientele de calitate, doar ustensilele necesare și o atitudine responsabilă.„Poți să gătești fără probleme chiar și în cele mai mici spații, cu condiția ca ele să fie perfect organizate.” ÔNA MAIOCCO„Sănătatea fizică și mintală, bugetul, buna dispoziție, silueta, starea de bine, calitatea vieții, respectul față de planetă... toate sunt afectate de faptul că noi, oamenii, consumăm din ce în ce mai multe alimente industriale și mâncăm pe repede-înainte într-un festin al E-urilor.De ce să mai gătim, când doar la un clic distanță avem acces la atâtea produse congelate, pregătite și cu livrare la domiciliu? Simplu, pentru că filozofia din bucătărie se transformă în bucurie de viață, iar un bucătar devine artist când are lucruri de spus în farfurie, ca un pictor într-un tablou.“ JOAN MIRO..

Stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, Dominique Loreau este pă­trunsă de maniera de viaţă a ţării sale de adopţie, ce se bazează pe principiul Moins pour plus aplicat în toate domeniile, de la materie până la spirit. Purifică-ţi sufletul, goleşte-ţi şifonierul, renunţă la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijeşte-ţi corpul şi numai atunci îţi vei bucura şi spiritul. De la arta de a vă simţi bine chez vous la arta de a fi fericiţi en vous, Dominique Loreau transpune principiile Orientului pentru Occident, plecând de la dictonul japonez care spune că: „Perfecţiunea nu constă în a face lucruri neobişnuite, ci în a face lucruri obişnuite într-un mod neobişnuit.“..

O despărțire salvatoare, o tristețe aducătoare de bucurii, adică renunțarea la tot ce e în plus – și în casă, și în suflet. Adio, viață ancorată în trecut, adio, amintiri prăfuite!Bonjour, simplitate de lux, pentru că fericirea nu înseamnă să obții ceea ce vrei, ci să dorești ceea ce ai.„Dintre toate manifestările puterii, cea care impresionează cel mai mult e reținerea.” (Tucidide)„Oamenii adoră să-și etaleze splendoarea, nu pentru că le-ar fi dragă, ci pentru că le lipsește originalitatea. Incapabili să inven­teze altceva, nu pot decât să-și exhibe luxul… Idealul interioarelor chinezești poate fi rezumat la doar două principii: simplitate și spațiu. O încăpere… trebuie să fie goală și vie.” (Liu Yutang, L’Importance de vivre)„În ceea ce privește amenajarea inte­rioară – de pildă, în legătură cu dispunerea obiectelor –, un element capital al frumuseții, deci al reușitei, îl constituie prezența, esențială, a spaţiului liber; în termeni obișnuiți, ai nevoie de nimic, pentru ca altceva să trăiască. E ca în cazul tablourilor cu peisaje – în care spaţiul, norii amenințători, vaporii sugerează printr-un soi de prezență-absență circulația energiilor –, acolo unde tocmai spaţiul dintre obiecte le animă. Doar grație acestei cantități notabile de nimic, sistematic și savant păstrată, tot restul, întregul ansamblu dobândește o armonie veritabilă.” (Jacques Dars, Les carnets secrets de Li Yu)..

Ați răspuns cumva „Într-o casă mare“? Vă rog, puteți să îmi spuneți și la ce etaj? De ce să nu pornești prin Europa, în căutarea căsuțelor în care au locuit personaje celebre? De ce să nu organizezi un periplu care să aibă drept țintă vizitarea pavilionului din Croisset în care a lucrat Flaubert, a casei lui Mallarmé, a celei din Bretagne în care scrie și azi Kenneth White, a celebrei cabane a lui Le Corbusier, din sudul Franței, a căsuţei din lemn în care a viețuit Tolstoi la Moscova, a locuinţei lui Grieg şi a altora asemenea? Văzându-le vei înțelege că o casă nu trebuie să fie imensă ca să ofere fericire. „O casă nu este construită pentru decor, ci pentru fericirea omului care o stăpâneşte.“ - LE CORBUSIER„Casele mici şi odăile mici întăresc spiritul, iar cele mari îl slăbesc.“ - LEONARDO DA VINCI„Dacă uşile percepţiei ar fi deschise, Totul ar apărea aşa cum este: infinit.“ - WILLIAM BLAKEÎn Franța, cabana lui Le Corbusier – un cadou pentru soţia lui –, care măsoară 3,60 metri în lungime și 3,60 metri în lăţime și a fost construită cu vedere la mare, reprezintă unul dintre simbolurile arhitecturii modulare. Dacă vestitul arhitect petrecea acolo câte o lună de vacanţă în fiecare an, înseamnă că găsea în acest spaţiu ceea ce locuinţele mari nu-i puteau oferi. Această cabană minusculă îi permitea probabil să reflecteze îndelung şi să îşi pună acele întrebări pe care azi din ce în ce mai mulți oameni și le pun la rândul lor: care este originea noastră? Cum să trăim la polul opus faţă de ceea ce ne propune societatea? Probabil că nevoia revenirii la un mediu de viață simplu, în care să nu domnească decât esențialul, este ceea ce suscită interesul din ce în ce mai mare pentru astfel de construcții liliput...

„Secretul fericirii e să iubești, să prețuiești și să apreciezi ceea ce ai, să nu te compari niciodată cu alții și, în fiecare zi, să te porți cât poți tu de bine. Nu geanta e aceea care ne face fericite, ci dragostea pe care i-o purtăm. Geanta lui Miyako e simplă și sobră, dar i se potrivește perfect. Simți că e o geantă iubită. Iar asta o face frumoasă. Dar să nu uitați niciodată ceea ce spunea Henry Ford: cele mai frumoase lucruri din lume sunt acelea a căror greutate în exces a fost eliminată.“ - DOMINIQUE LOREAU„Surplusul de zorzoane trădează lucrul ieftin, în vreme ce obiectul de lux e impecabil, simplu și curat, pur și sănătos, iar nuditatea lui îi relevă calitatea ireproșabilă. Acest aflux de falsă bogăție e imoral și, mai presus de orice, ten­dința de a ornamenta excesiv e o nevoie la fel de falsă, o abominabilă mică perversitate.“ - LE CORBUSIERAnatole France spunea că o persoană care nu are niciun secret e lipsită de șarm. Geanta e grădina noastră secretă, unicul nostru spațiu adevărat de intimitate. Ea ne păzește conturile bancare, scrisorile răvășite, fotografiile de suflet, port-bonheur-urile, carneţelul de adrese… E singurul spațiu în care ne putem ascunde apetitul gurmand și dezordinea sau ordinea maniacală, la adăpost de orice indiscreție.„Vreau o singură geantă cu care să merg la concert, să mă întâlnesc cu prietenele și să ies în oraș; mă gândesc mereu la ce ar însemna pentru mine geanta ideală și mi-ar plăcea să termin cu gândurile astea, mi-ar plăcea să găsesc o geantă din piele îngrijit realizată, care să-mi servească tot timpul și peste tot, care să aibă vreme să se patineze.“ - CHANTALSuntem cu totul sufocați de piața de consum în masă. Și îi disprețuim prea mult pe consumatori: numeroase genți sunt scumpe, deși sunt fabricate în China, din materiale de proastă calitate. Ceea ce le face să coste atât de mult e doar marketingul; însă calitatea și savoir-faire-ul lipsesc. Gențile acestea nu mai sunt făcute să dureze, ci sunt făcute să fie „consumate“ și înlocuite rapid. În unele firme de lux, cultura frumosului nu mai există. Pentru omul de afaceri „normal“, primul criteriu de care trebuie să se țină seama în privința vânzării unui produs este prețul. Însă pentru mărcile cu tradiție, prețul vine abia pe locul al doilea. Principala lor preocupare nu e aceea de a obține profit, ci aceea de a deveni numărul unu în lumea modei. Atunci vor putea să vândă orice vor dori, la prețuri complet nebunești. Atunci nu vor mai vinde o geantă, ci vor vinde un vis, o marcă, un logo...

Stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, Dominique Loreau este pă­trunsă de maniera de viaţă a ţării sale de adopţie, ce se bazează pe principiul Moins pour plus aplicat în toate domeniile, de la materie până la spirit. Purifică-ţi sufletul, goleşte-ţi şifonierul, renunţă la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijeşte-ţi corpul şi numai atunci îţi vei bucura şi spiritul. De la arta de a vă simţi bine chez vous la arta de a fi fericiţi en vous, Dominique Loreau transpune prin­cipiile Orientului pentru Occident, plecând de la dictonul japonez care spune că: „Perfecţiunea nu constă în a face lucruri neobişnuite, ci în a face lucruri obişnuite într-un mod neobişnuit.“Micul infinit sau cheia simplităţii şi a minimalismului, adică să nu cumperi nimic, să nu faci nimic şi să nu te ataşezi de nimic dacă nu e de cea mai bună calitate şi de cel mai mare folos, pentru a putea ţine le nez au vent.„Ce ar fi dacă am reuşi să trăim cu mai puțin, în loc să ne zbatem să câștigăm cât mai mult ca să reuşim să trăim?“ - JULES RENARD„Am gusturi simple, mă mulţumesc cu ce e mai bun.“ - OSCAR WILDE..

O carte despre grație, delicatețe, noblețe și modestie, despre iubire și discreție, loialitate și multe alte lucruri simple din trecut care dau vieții o savoare pe care astăzi o căutăm. Și uneori ne place să credem că am găsit-o.Cum ar fi dacă nu am mai încerca nebunește să strălucim ori să învingem cu orice preț într-o societate în care lăcomia și competiția au devenit normă și individualismul contemporan se reduce la un trist narcisism?De ce copiii din trecut erau mai naivi, mai spontani și mai puri decât cei de azi? Pentru că probabil și părinții lor erau la fel. Pe atunci nu se punea problema să fii mereu învingător, să domini orice competiție, ci oamenii își doreau, pur și simplu, să fie doar fericiți.Fericirea pe care societatea de consum ne-o „vinde“ sub aparența plăcerilor și a libertății nu este altceva decât o capcană teribilă care, într-un ritm din ce în ce mai accelerat, ne transformă într-o specie de roboți, într-un fel de monștri nu cu două capete, ci cu două creiere: unul uman și celălalt „cu inteligență artificială“. Nu e prea târziu să dăm în marșarier, dar trebuie să ne grăbim, ca nu cumva să ajungem în punctul în care nu vom mai putea nici măcar să sperăm la această întoarcere. O întoarcere într-o epocă în care viața nu era atât de lacomă și de grăbită după deșertăciune.Discreția, delicatețea, grija de a nu-i deranja pe ceilalți, de a nu rămâne niciodată dator, iată calitățile pe care ar trebui să ne străduim să le transmitem și generațiilor actuale!Pentru a ajunge la un soi de perfecțiune morală, Benjamin Franklin a alcătuit o „cartă“ cu treisprezece virtuți: temperanța, tăcerea, ordinea, statornicia, frugalita­tea, efortul, sinceritatea, dreptatea, moderația, curățenia, liniștea, castitatea și smerenia. În mare măsură, această „cartă“ continuă să fie valabilă și în zilele noastre, deși unii dintre termenii folosiți de Franklin, precum „castitate“ și „statornicie“, sunt puțin demodați. Firește, nu putem să negăm că progresul științei și al tehnologiei au dus la ameliorarea condițiilor de viață și au făcut să prospere traiul din țările dezvoltate, dar, în același timp, trebuie și să recunoaștem că acest progres s-a dovedit a fi vectorul unei profunde angoase...

Stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, Dominique Loreau este pă­trunsă de maniera de viaţă a ţării sale de adopţie, ce se bazează pe principiul Moins pour plus aplicat în toate domeniile, de la materie până la spirit. Purifică-ţi sufletul, goleşte-ţi şifonierul, renunţă la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijeşte-ţi corpul şi numai atunci îţi vei bucura şi spiritul. De la arta de a vă simţi bine chez vous la arta de a fi fericiţi en vous, Dominique Loreau transpune prin­cipiile Orientului pentru Occident, plecând de la dictonul japonez care spune că: „Perfecţiunea nu constă în a face lucruri neobişnuite, ci în a face lucruri obişnuite într-un mod neobişnuit.“..