O poveste despre o izbăvire ratată şi despre fragilitatea raţiunii în faţa nevoii de iubire, nuvela Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei a fost ecranizată de patru ori (în 1944, 1952, 1968 şi 2002).
Atmosfera strălucitoare şi manierată a cosmopolitei Riviere franceze în plină belle époque ascunde patimi inavuabile. O clipă de uitare de sine poate dezlănţui haosul sentimentelor, aducând ruina şi dezonoarea – păcate de neiertat în lumea bună, mai ales când sunt comise de femei. Şi totuşi o respectabilă doamnă are curajul să i se destăinuie unui necunoscut...
