Dumitru Ion Dincă

Lagărul șoimului

Ruga mea fraged stâlp al veșnicieiCă un mugur de aur în marea bezneiLunecând printre râuri de lacrimiMiresmele crinilor cuprind dintr-o datăÎntreg universul încât profetulSe retrage în taină la chilia de undeDirijează cu bagheta magică mișcarea stelelorSolzii pe care-i lasă în Calea Lactee lotcă robilorIată se desfac sâmburi din careUrmează să țâșnească arbori falniciCu frunze că niște file dinMinunea de carte a UniversuluiPână ce profetul leagă suneteleÎntr-o simfonie a sferelor misterioaseMarea lucrare a omenirii…..