O fetiță fără apărare. Un cal sălbatic. O călătorie de neuitat.
Maya trăiește ca o prizonieră. În casa bunicii din California, toate sunt interzise: prietenii, distracția, până și amintirile. Iar viața ei este clădită pe minciuni: minciuni pe care i le zice bunica despre mama decedată a copilei, minciuni spuse și de Maya ca să impresioneze ori să manipuleze.
Apoi se mută în uriașa sălbăticie din Wyoming, unde o așteaptă familia mamei sale – oameni de treabă, dar aspri care nu tolerează deloc minciunile. O provoacă pe Maya să înfrunte adevărul despre cine este ea cu adevărat. Tot acolo așteaptă un misterios mustang bălțat, Artemisia: în relația cu iapa stă ascunsă cheia libertății Mayei. Spre a o găsi, Maya trebuie să riște totul, chiar și propria-i viață.
În Pictează vântul o cunoaștem Maya, al cărei nume înseamnă ”o călătorie pe cale să înceapă”. Știm asta, pentru că mama ei a lipit cândva pe o fotografie o bucățică de hârtie ruptă dintr-o carte cu nume pentru copii. Mama nu mai e, a murit într-un accident împreună cu tatăl fetiței, iar singurele lucruri pe care Maya le are de la ea sunt o fotografie și o cutie de pantofi plină cu căluți de plastic. (Laura Frunză)
Pam Muñoz Ryan s-a născut pe 25 decembrie 1951 și a crescut în Bakersfield, California. Este o autoare americană de origine mexicană.
După ce a absolvit Universitatea de Stat din San Diego, a lucrat întâi ca profesoară, apoi a făcut un masterat, interesată să predea literatură pentru copii. Însă când și-a terminat studiile drumul ei s-a îndreptat spre profesia de scriitor.
Prima ei carte a fost publicată în 1994 și se numește One Hundred Is a Family. Printre cele mai cunoscute cărți ale acesteia se numără romanele Echo (pentru care a primit Newbery Honor și Premiul Kirkus), The Dreamer, Becoming Naomi León, Riding Freedom, When Marian Sang. Până în prezent a scris peste patruzeci de cărți pentru copii care au fost recompensate, printre altele, cu NEA’s Human and Civil Rights Award, cu Premiul Virginia Hamilton pentru literatură multiculturală și cu Premiul Willa Catcher. De asemenea, a primit de două ori Medalia Pura Belpré și în 2018 a fost nominalizată, din partea Statelor Unite ale Americii, la Premiul Hans Christian Andersen.
