Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice”, poetă trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a non-poeziei. Instantaneul realist (poetă e contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedând aceeași capacitate de absorbție a realului care uneori devine expresiv-delirantă. Puternică sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstantiale.
Gheorghe Grigurcu
Cadența de confesiune tranșantă ori simbolic filtrată, claritatea sentinței și gravitatea brutal răsucită, viziunea întunecată, dar păstrându-și resursele de vitalitate, însoțirea tatonarii/exasperării cu ludicul și intimismul, dar și cu un intermitent reflex thanatic, sunt câteva dintre particularitățile unei poezii care parcurge stările incandescente înșirate pe traseul unui zbor de săgeata, care unește consistentă luminoasă cu materia întunecată, de o eruptiva fluiditate.
Grațiela Benga
