Instituția contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitării de către persoanele vătămate a unei acțiuni directe, în fața instanțelor judecătorești competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, după caz, împotriva refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere în termenul prevăzut de lege. În acest fel, instituția contenciosului administrativ apare ca fiind o garanție a drepturilor și libertăților cetățenilor împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților publice. În esență, pe calea contenciosului administrativ se asigură un control al administrației prin intermediul instanțelor judecătorești, expresie a principiului separației și echilibrului în statul de drept.
Lucrarea analizează instituția contenciosului administrativ în mod structurat, punând la dispoziție un material doctrinar amplu, privit din dublă perspectivă: teoretică și practică – prin aducerea în prim-plan a jurisprudenței relevante atât a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și a instanței constituționale. Deoarece, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională, „separația puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, ci, dimpotrivă, presupune existența unui control reciproc, precum și realizarea unui echilibru de forțe între acestea. Actele puterii executive sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ”.
