„George Rîurel Bălan, un om mare cu suflet de copil, scrie o poezie sensibilă, înrudită cu lumea lui Emil Gârleanu, George Coşbuc sau Adrian Păunescu, împănată însă cu accente proprii, foarte personale, de substanţă”, scrie Emi Sauciuc. „Poetul curge precum un râu prin meandrele vieţii culegând stări, emoţii şi senzaţii, demne de a fi înglobate în versuri, uneori puternice, alteori jucăuşe, copilăreşti sau profunde, înţelepte, toate fixate în volumul său de debut”, mai notează Sauciuc. „Pandemia poetului nu e de coronavirus, ci de sete existenţială. El este îmbolnăvit de viaţă şi optimism. Şi-a dat seama de asta pe la 50 de ani, dar e bine şi acum. De aceea s-a decis să continue scrisul început în tinereţe şi să-l publice”, a mai explicat regizorul.
„Ai nevoie de această carte. Ai nevoie de acest pansament pentru suflet ce-ţi va facilita o evadare din cea mai mare închisoare: propria-ţi minte. Rîurel îţi va fi ghidul tău de încredere. Te va propulsa într-o lume nouă, cu aparenţe de normal. Îţi va schimba ritmul respiraţiei”, notează Eugen Antal, în timp ce Elisabeta Buzlea remarcă: „Spirit creator, definit de un optimisim incurabil, trece uşor prin scenografia vieţii, plan după plan, sentimentele pentru toate fiinţele întâlnite cuvântătoare şi necuvântătoare, de-a valma”...
