In zorii lumii, spun legendele mayase din care se inspira Asturias, zeii au esuat de mai multe ori in eforturile de a crea omul, pana cand au descoperit substanta potrivita pentru a forma creatura definitiva: porumbul. Romanul aduce laolalta plamadirea omului de porumb cu denuntarea incisiva a efectelor devastatoare pe care le-a avut capitalismul asupra obiceiurilor si credintelor ancestrale ale populatiilor rurale. Printre sunete, simboluri si metafore, penduland necontenit intre real si oniric, povestea duce, in cele din urma, la deznadejde, depersonalizare si dezumanizare.
"Naratiunea se construieste mitic, la baza ei aflandu-se magia: oamenii de porumb vor renaste prin interventia zeilor. Intregul roman contine referinte la legendele si miturile mayase, ceea ce ofera nu doar o tema unificatoare, ci si complexitate povestii." The Modern Novel
"Oameni de porumb este un fel de Ulise al Guatemalei." LA Times
"Pana si expertii intr-ale avangardelor au fost surprinsi de uluitoarea capacitate a lui Asturias de a recrea mituri, de a repovesti legende stravechi cu extraordinare intuitii poetice, demonstrand nu doar o arta a imaginatiei cum de putine ori literatura epocii mai vazuse, ci si o tehnica a muzicalizarii textului arareori practicata in acei ani." Revista Transilvania
"Cu frazele sale sinuoase, epic-poetice, si cu logica populara pe alocuri incoerenta [...], polenizarea incrucisata a culturilor practicata de Asturias aduce o contributie impresionanta la intelegerea pe care o avem asupra populatiilor celeilalte Americi, unde tranzitia sociala de la primitiv la modern e continua si devastatoare – sursa unora dintre cele mai puternice romane sociale scrise acum, de cand Asturias a deschis calea." Kirkus Reviews
"Protest social si poezie; realitate si mit; nostalgie pentru un trecut de aur, nealterat; trairea clipei cu toate simturile omenesti; „magie“ mai degraba decat timp cronologic si, mai presus de toate, o iubire duioasa, plina de compasiune, pentru minunatul pamant fertil si plin de viata, si pentru oamenii Guatemalei, care se lupta plini de speranta." Saturday Review
"Asturias a inventat un limbaj literar cu totul nou, inspirat din miscarile de avangarda europene ale anilor ’20, care combinau realitatea politica, mitul, poezia, teatrul, cinematograful mut, culturile indigene si visele." The New Yorker
