Dacă ar fi să admitem fără rezerve jocul scriptural, atunci Adela este unul dintre puţinele romane care nu au nevoie de „prefaţă”, de cuvânt înainte, de o introducere analitică, pentru că este el însuşi o prefaţă, o introducere la o anumită lume, la o determinată gamă sentimentală. Romanul propriu-zis se reduce la o singură frază: „Adela este o iluzie paradisiacă, şi nu trebuie să devină o realitate. Restul e „prefaţă”.
Fiecare generaţie are nu numai un tipar filozofic existenţial, dar şi un model estetic şi o formulă erotică. Cu fiecare generaţie se naşte aceeaşi dilemă: cum poate fi posibilă, adică realizată, o iubire reală şi dezinteresată între un bărbat de 40 de ani şi o femeie de 20 de ani?
O capodoperă Garabet Ibrăileanu. La Gramar. Serviţi!