„ar fi o gravă eroare să credem că furtul de artă este cumva un delict minor al epocii naziste. De fiecare operă de artă este atașată cel puțin o tragedie umană și o moarte.” (Autoarea)
În noiembrie 2013, în lume s-a declanșat o adevărată furtună mediatică odată cu anunțul descoperirii a peste 1400 de lucrări de artă, o comoară inestimabilă, în apartamentul de 100 m2 al lui Cornelius Gurlitt, fiul „negustorului de artă al lui Hitler”, Hildebrand Gurlitt. Acest om, potrivit tuturor arhivelor de venituri și taxe din Germania, nu avea niciun cont bancar, nu plătise taxe niciodată și nu beneficiase de servicii sociale, trăind într-o misterioasă lume a umbrelor, plină de ascunzatori și secrete. În această carte absolut captivantă, Susan Ronald expune viclenia, lăcomia și ipocrizia cu care complicii lui Hitler s-au îmbogățit după poftă inimii de pe urma suferinței umane, jefuind colecții de artă ale muzeelor Europei și ale evreilor și alimentând prin vânzările de „artă degenerată” mașinăria de război nazistă.
