Singura cale de-a ajunge la Sassaia, un sat micut, cuibarit in munti, e o poteca foarte abrupta, ascunsa printre fagi. De acolo apare intr-o zi Emilia, roscata si cu parul cret, incredibil de slaba. O adolescenta de treizeci de ani, cu bocanci mov si o geaca verde fluorescent. Din casa alaturata, Bruno asista la sosirea ei ca si cum ar fi martorul unei invazii. Femeia are un accent "strain" si o gramada de genti, iar simpla ei prezenta intr-un loc uitat de lume pare nefireasca.
Cand in sfarsit se intalnesc, fiecare cu singuratatea sa, Bruno simte ca in ochii Emiliei se ascunde un abis asemanator cu al sau, dar cumva opus. Le e familiar amandurora - lui pentru ca l-a suferit, ei pentru ca l-a provocat - un rau pentru care a platit cu multi ani de inchisoare, insa care nu poate fi reparat. Sassaia e refugiul lor, singura solutie pentru a scapa de un viitor in care amandoi au incetat sa mai creada.
Dar viitorul soseste si isi urmeaza propriile legi.
Fie ca esti victima sau calau,
Timpul trece si ne dezvaluie
Tuturor adevarata fata:
Dureros de fragili,
Fatalmente umani.
