Scris sub formă de jurnal și publicat în 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune române de analiză psihologică ale literaturii noastre. A fost conceput în perioada în care încă se mai simțeau la noi reverberații ale romanului modernist din Occident.
Adela e una dintre multele cărți în care personajul principal feminin există aproape doar că proiecție a imaginației, sau că anexă a celui masculin.
Acesta nu e un român de dragoste, pentru că nu propune o imagine reală a iubirii, fie ea și neîmplinită, și pentru că lipsește total înțelegerea părții feminine, pe care doar o ghicim.
E important, măcar pentru noile generații de cititori, că române precum cel de față să fie citite într-o cheie care să-i ajute să descifreze anumite stereotipuri privitoare la feminitate care s-au perpetuat și care, în prima jumătate a sec. al XX-lea, reprezentau normă!