19 litografii de Stefan Caltia, insotite de o convorbire
Golemul... e pamantul cu toate framantarile lui, cu putreziciunea lui, cu energia lui, cu radacinile copacilor. Dar el nu merge fara piatra infipta in frunte, fara ea nu poate pleca, nu se misca. Insasi materia isi revendica dreptul de a fi frumoasa, de a fi recunoscuta ca frumoasa. Stefan Caltia
Atat golemul lui Meyrink, cat si cel al lui Caltia sunt expresia unei „cutremurari in fata avalansei implacabile a unui viitor amenintator“. Ambele „produse“ artistice se ivesc din groaza fata de accelerarea schimbarii si de premonitia unui Rau „definitiv“ ce va sa vina. Golemul este spiritul istoric al unei comunitati traditionale, un pastrator al ordinii, un politist mistic, asa cum litografiile lui Stefan Caltia sunt constructii verticale asezate pe umerii simbolului, de cele mai multe ori medieval. De aici decurge si placerea artistului de a imagina si interpreta „lumea rasturnata“, cea a saturnaliilor unui sfarsit de secol ce-si asteapta cuminte pieirea. B.A.S.
Gustav Meyrink (1868-1932) a inceput sa publice povestiri la debutul secolului trecut, in revista müncheneza Simplicissimus. Are o afacere in domeniul bancar, care ii este intrerupta de acuzatia ca profita de spiritism pentru a se imbogati. Invinuirile se dovedesc nefondate, dar cariera lui financiara ia sfarsit. In 1903 ii apare prima carte de povestiri (Der heise Soldat und andere Geschichten); se muta la Viena, unde isi intemeiaza o familie si va avea doi copii. Traduce din Dickens (cincisprezece volume in cinci ani), Kipling si Lafcadio Hearn. Pasiunea pentru ocultism il indeamna sa scrie mai multe carti pe teme ezoterice si sa traduca volumul de texte Cartea egipteana a mortilor. In 1913 incepe sa tipareasca in foileton primul sau roman, Golem. Seria se incheie in august 1914 si este urmata de versiunea integrala a romanului un an mai tarziu. Acesta a avut un urias succes la public si a fost urmat de alte doua: Fata verde (1916) si Noaptea Valpurgiei (1917), la fel de bine primite. Gustav Meyrink moare in 1932, la numai jumatate de an de la sinuciderea fiului sau.
Stefan Caltia se naste pe 15 mai 1942 in Brasov. Copilaria si-o petrece adesea in Sona, in casa de langa biserica, la bunica Eudochia. Formatia pictorului este cladita la Liceul de Arte Plastice si Muzica din Timisoara, avandu-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny (1955-1963), si apoi sub indrumarea lui Corneliu Baba la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti (1964-1970). Din anul 1992, Stefan Caltia devine profesor la Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti, alaturi de Sorin Ilfoveanu, Florin Ciubotaru, Florin Mitroi, Vladimir Zamfirescu. In perioada 1992-1996 este decan al Facultatii de Arte Plastice, iar dupa 1996, sef al Catedrei de Pictura din cadrul aceleiasi universitati. In anii ’80-’90 expune regulat in Danemarca, Norvegia si Germania. Odata cu infiintarea Galeriei Posibile, la inceputul anilor 2000, desfasoara o serie de expozitii in diferite orase din tara. Urmeaza alte expozitii: Stefan Caltia. Locuri (Timisoara, 2013), Obiecte graitoare (Bucuresti, 2017), Oroborus (Chisinau, 2019), Cale in Transilvania (Londra, 2022).
