Una dintre cele mai importante şi, în acelaşi timp, cele mai interesante cărţi ale secolului XX este Interpretarea viselor de Sigmund Freud. S-a spus despre ea că a descifrat secretul visului. Cele aproape 800 de pagini, care abundă în referinţe culturale şi ilustrări onirice, ar putea intimida nespecialiştii. Dacă însă, ideile esenţiale şi exemplele corespunzătoare ar da conţinut unei alte cărţi de proporţii mult mai reduse, atunci, cu siguranţă, oricine este interesat de viaţa psihică ar citi-o, pentru a-şi putea înţelege visele. Această carte există, se intitulează „Despre vis", şi a fost scrisă pentru un public larg chiar de întemeietorul psihanalizei.
În timpurile pe care le putem numi preştiinţifice, oamenii nu se simţeau în încurcătură în legătură cu găsirea explicaţiei unui vis. Dacă şi-l aminteau după ce se trezeau, îl considerau o vestire, fie milostivă, fie ostilă, venită din partea unor forţe mai înalte, demonice şi divine. Odată cu înflorirea tipurilor de gândire specifice ştiinţelor naturii, toată această mitologie încărcată de sens s-a transpus în psihologie, şi în ziua de azi nu se mai îndoieşte decât o foarte mică parte dintre oamenii educaţi că visul este propriul produs psihic al visătorului.
