Coco Chanel

Misterioasă pentru apropiaţi, înverşunată să şteargă orice urmă a trecutului, a originilor ei, a familiei înseşi, Gabrielle Chanel a fost de-a lungul întregii existenţe o femeie în afara tiparelor, o persoană în afara normelor într-o societate conformistă, şi poate că nu trebuie să căutăm altundeva secretul prodigioasei ei reuşite.

Urmând itinerariul invers celui care o condusese spre Elle, Adrienne, roman căruia celebra creatoare de modă i-a fost inspiratoare şi nu model, Edmonde Charles-Roux a fost nevoită să facă ordine şi curăţenie într-o întreagă viaţă de minciuni sau de mărturisiri subtil travestite, pentru a ne-o arăta pe fetiţa unor negustori ambulanţi din Cévennes,

născută din întâmplare la Saumur; pe orfana uitată într-o mănăstire din Corrşze, pe mica elevă internă la călugăriţele din Moulins, care avea să devină curând poseuse, figurantă într-un şantan frecventat de garnizoană, unde cânta Qui qu-a vu Coco dans lTrocadéro?. Gommeuse, tânără elegantă afectată pe scenă la Vichy, angajată mai apoi ca să ofere apă minerală celor veniţi la cură, cea căreia numeroşii prieteni îi dădeau încă de când avea douăzeci de ani porecla Coco, avea să-şi croiască drumul. Nelegitimă, fireşte în sensul echivoc şi proustian al termenului , dar mereu marginală, independentă, ambiţioasă şi deja sigură de destinul ei ieşit din comun. Nu prea există oameni celebri, bărbaţi şi femei, care să nu o fi cunoscut, astfel că viaţa ei se confundă cu istoria perioadei interbelice. Cocteau, Picasso, Max Jacob, Reverdy, Misia Sert, prietena dintotdeauna, Diaghilev, Stravinski, apar cu toţii în paginile cărţii, căci au fost martori intimi ai acestei aventuri extraordinare.

Prin această carieră agitată, Edmonde Charles-Roux povesteşte viaţa unei femei unice, trasând totodată cronica a şaptezeci de ani ai secolului XX. Acest portret al unei celebre necunoscute constituie mult mai mult decât un portret: reprezintă epopeea unui roman trăit şi a unei existenţe romaneşti.