Edmondo de Amicis

„Această carte s-ar putea intitula: Istoria unui an de școală, scrisă de un elev din clasa a III-a. Când spunem că e scrisă de un elev, nu voim să zicem că el a scris-o întocmai, ci a însemnat zi de zi într-un caiet tot ce a văzut, a simțit, a cugetat; la sfârșitul anului, tatăl său a scris aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri și a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său.” (Edmondo de Amicis)..

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatură română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatură română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatură română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari...

Aceasta carte este dedicata in special copiilor de scoala, care au intre noua si treisprezece ani, si as putea-o numi "Povestea unui an scolar", scrisa de un elev dintr-a treia de la o scoala oraseneasca din Italia...

Apărut în 1886, Cuore este considerat o capodoperă a literaturii pentru copii. Romanul s-a bucurat de un imens succes, dovedit de faptul că, în același an, s-au tipărit patruzeci de ediții, apoi a fost tradus în peste douăzeci și cinci de limbi.Cartea are o puternică amprentă educativ-pedagogică și a fost foarte apreciată de public, copii și părinți deopotrivă, pentru bogăția personajelor, a întâmplărilor narate, a sentimentelor dezvăluite, a trăirilor intense.Cuore este romanul-jurnal al elevului Enrico Bottini care povestește numeroase episoade din viața lui și își prezintă pe larg colegii și învățătorul.Romanul are trei părți distincte: jurnalul propriu-zis al lui Enrico, scrisorile părinților și singura scrisoare a surorii sale precum și povestirile lunare dictate de învățător.Cuore îndeamnă la cunoașterea prin experiență, cultivă sociabilitatea, conștiința de sine, cinstea, comportarea civilizată...

Cuore, inima de copil-Edmondo de AmicisAceasta carte e mai cu seama inchinata copiilor din scolile primare, care sunt in varsta de la noua pana la treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: „Istoria unui an de scoala, scrisa de un elev din clasa a III-a al unei scoli orasenesti din Italia“.Cand spunem ca e scrisa de un elev din clasa a III-a, nu vrem sa zicem ca el a scris-o intocmai cum este aici tiparita. El insemna zi de zi intr-un caier, dupa cum se pricepea, tot ce vazuse, simtise, cugetase: in scoala si in afara ei; iar la sfarsitul anului, tatal sau scrie aceste pagini dupa notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din ganduri, ci a pastra, pe cat se poate, cuvintele fiului sau.Patru ani in urma, acesta fiind in gimnaziu, isi reciti manuscrisul si mai adauga prin el cate ceva de la sine, folosindu-se de amintirile sale inca vii, despre persoanele si faptele din trecut.Edmondo de Amicis..

„Azi e întâia zi de şcoală! Ca un vis au trecut la ţară, cele trei luni de vacanţă! Mama m-a dus azi dimineaţă la şcoala Baretti, ca să mă înscrie în clasa a III-a primară; mi -era gândul tot la ţară şi mă duceam la şcoală cu inima rea. Pe toate uliţele mişunau copii; cele două librării erau pline de părinţi, care cumpărau: ghiozdane, caiete, condeie şi, în faţa şcolii, se grămădise atâta lume, încât portarul şi poliţistul abia puteau să ţină orânduială la poartă. Pe când stam lângă poartă, simţii că-mi pune cineva mâna pe umăr; era profesorul meu din clasa a II-a, cel cu părul roşu şi zbârlit, vesel, ca de obicei. El îmi spuse:— Va să zică, Enrico, iată-ne despărţiţi pentru totdeauna!Lucrul acesta-l ştiam şi eu, dar cuvintele lui tot mă întristară. Pătrunserăm cu greu. Domni, doamne, femei din popor, meşteşugari, ofiţeri, bunici, servitoare: fiecare cu câte un copil de mână şi cu certificatele de promovare în cealaltă, umpleau sala şi scara, făcând atâta zgomot, încât părea că intrau la teatru. Revăzui cu plăcere sala cea mare din etajul de jos, cu uşile celor şapte clase, unde-mi petrecusem cei dintâi trei ani de şcoală. Era gloată mare. Profesoarele treceau în sus şi în jos. Profesoara mea din clasa I superioară mă salută din uşa clasei sale şi-mi zise:— Enrico, tu mergi acum la etajul de sus. N-am să te mai văd nici măcar trecând! Şi se uită la mine cu întristare...”..

Prozator și poet italian, Edmondo De Amicis s-a născut în localitatea Oneglia, în dată de 21 octombrie, 1846. A publicat, de-a lungul vieții, cărți de călătorii și povestiri pentru copii, scheciuri din viață militară și poezii, dar este cunoscut în mod deosebit pentru cea mai importantă lucrare a să, Cuore, inima de copil (1886), "o poveste sentimentală pentru copii, scrisă sub formă unui jumal de un școlar". Cartea a fost tradusă în peste 25 de limbi, fiind cunoscută aproape peste tot în lume. ..

Cand a nimerit cineva sa scrie o carte cum este acest «Cuore» al lui De Amicis, el nu numai ca a avut parte sa compuna o opera literara de o minunata gingasie, dar totodata a savarsit si o fapta buna, una din acele fapte care, pe nesimtite si fara mult zgomot, folosesc omenirii tot atat, ba poate si mai mult inca, decat o mare descoperire stiintifica...Cartea «Cuore» a lui De Amicis este o vioaie si parfumata floricica, rasarita ca prin minune pe tarina, azi prea de tot paraginita, a dulcei vieti de familie, de fratie, de pasnica munca si de sincer patriotism. Ea are inca si darul de a-si lasa rasadul, nu doara numai in ogoarele cam intelenite ale inimilor ajunse la varsta cand omul se lupta crancen si otelit cu greutatile vietii; ci ea, mai cu seama, se poate prinde si infiripa cu inlesnire in brazdele plapande, fragede si roditoare ale inimilor copilaresti. Cu simplele si nefataritele ei povesti, ea se prefira lin si adanc in cugetele copiilor, le alinta, le mangaie, le incanta si, prin mii de dragalase farmece, umple si impodobeste acele inimi nevinovate cu cele mai nobile, cu cele mai demne si cele mai sfinte simtiri.Ferice de tara in care tanara generatiune va sti sa traga folos din placuta citire a acestui gingas cap de opera de literatura morala! Fara indoiala, acel tineret se va alege din acea citire ca oameni in ale caror inimi vor ramane pururea de lauda cugetari, cu cele mai vrednice apucaturi: dragoste si cinstire catre parinti, catre frati, catre concetateni; jertfire de sine, totdeauna gata a-si servi semenii; indemn nepregetat la studii si la munca; iubire temeinica si infocata catre tara!"..

„Această carte s-ar putea intitula: Istoria unui an de școală, scrisă de un elev din clasa a III-a. Când spunem că e scrisă de un elev, nu voim să zicem că el a scris-o întocmai, ci a însemnat zi de zi într-un caiet tot ce a văzut, a simțit, a cugetat; la sfârșitul anului, tatăl său a scris aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri și a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său.” (Edmondo de Amicis)..

Cuore, inima de copil, Edmondo de Amicis..

Această carte e, mai cu seamă, închinată copiilor din școlile primare, care sunt în vârstă de la nouă până la treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: Istoria unui an de școală, scrisă de un elev din clasa a III-a al unei școli orășenești din Italia.Când spunem că e scrisă de un elev din clasa a III-a, nu vrem să zicem că el a scris-o întocmai cum este aici tipărită. El însemna zi de zi într-un caiet, după cum se pricepea, tot ce văzuse, simțise, cugetase: în școală și în afara ei; iar la sfârșitul anului, tatăl său scrie aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri, ci a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său.Edmondo De Amicis..