Această carte se va referi la unul din ,,cuiele" ce au contribuit decisiv la sicriul său și drumul spre execuție - Dosarul Bombei Nucleare Românești. Nicolae Ceaușescu a visat să facă din România o mare putere mondială, care să intre în clubul select al statelor posesoare de arme atomice. Eforturile sale au fost zădărnicite însă atât de URSS, cât și de Statele Unite în deceniul 1975-1985, România rămânând în prezent un stat care folosește energia atomică numai în scopuri pașnice. Programul nuclear românesc a început în anii '50 și a fost, inițial, unul pașnic, pentru uz civil.
Pe 22 aprilie, 1955, URSS a încheiat cu România un acord bilateral, prin care se angaja să îi furnizeze asistență nucleară în domeniul folosirii energiei atomice în scopuri civile. Ca urmare, România a primit o serie de echipamente și tehnologii nucleare sovietice. Ulterior, liderii comuniști români au dezvoltat și ambiții militare în domeniul nuclear. În 1962, după câteva runde de negocieri, URSS a acceptat să îi furnizeze României și proiectile nucleare, însă promisiunile nu s-au mai concretizat, ca o consecință a Crizei rachetelor din Cuba, care a avut loc în octombrie același an. Infrastructura nucleară a României - care astăzi este limitată exclusiv la programul nuclear civil - s-a dezvoltat în timp, pe măsura creșterii ambițiilor conducerii comuniste de la București. Refuzul sovieticilor din anii '60 i-a determinat pe români să-și îndrepte atenția către statele occidentale, printre care s-au numărat SUA, Marea Britanie, Canada și Franța, pentru a obține tehnologia și echipamentele necesare.
Totuși, România a desfășurat și unele activități care au intrat în contradicție directă cu angajamentele internaționale asumate de țara noastră, semnatară a Tratatului privind Neproliferarea Armelor Nucleare (NPT) din 1 iulie, 1968.
Pe 30 ianuarie, 1970, România comunistă a ratificat NPT, un acord global, care se bazează pe trei ,,piloni" principali:
a. dezarmarea nucleară;
b. prevenirea proliferării armelor tehnologiilor nucleare;
c. promovarea cooperării în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare.
În decembrie, 1985, regimul Ceaușescu a autorizat realizarea unor experimente nucleare secrete la Pitești, în vederea studierii posibilității de a crea arme nucleare/bombe nucleare.
Aceste acțiuni au fost dezvăluite abia în anul 1992 de către noile autorități române Agenției Internaționale pentru Energie Atomică - organizație înființată sub egida ONU în 1957, cu sediul la Viena.
