La răscruce de vânturi

„Melodrama romantică - cu care Emily Brontë era, neîndoielnic, familiarizata - își datora imensul succes efectelor create de ambiguitate și de vagul trăirilor eroilor. [...] în La răscruce de vânturi, lucrurile se petrec exact în sens invers: cu toate că întâmplările relatate pot să șocheze, să pară uneori incredibile, sunt prezentate, în majoritatea cazurilor, cu o mare claritate și precizie. [...] Critica literară a numit acest tip de scriitură „imaginație concretă” și, ori de câte ori vorbește despre ea, nu uită să spună că Emily Brontë e „întemeietoarea acestei carac­teristici a roma­nului englez modern” [J. A. Marshall]. După 1847, se vor întâlni tot mai des cazuri în care va fi definitorie forța de a contopi obiectul sau acțiunea concretă cu descrierea senzației produse de ele, forța de a scrie despre vizibil și tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Brontë a ridicat o povestire melodramatică la nivelul unei trăiri tragice.” (Dan Grigorescu)