Este povestea unei călătorii dintr-un loc în altul, din colonia britanică Trinidad în vechea Anglie, dintr-o stare de spirit în alta. Este, probabil, cel mai autobiografic roman al lui Naipaul.
Până şi cele mai neînsemnate momente, cum ar fi concedierea unui grădinar sau moartea unui ţăran, capătă profunzime. Naipaul surprinde astfel imaginea globală a lumii vechi, aflată acum într-un proces de continuă transformare, datorită „progresului“. Este un roman emoţionant şi frumos, povestit cu multă demnitate, compasiune şi candoare.
„Stil impecabil, cum ne aşteptam... Naipaul dă o aură nobilă vieţii.“
The Observer
„Concluzia este deopotrivă sfâşietoare şi încurajatoare: singurul antidot împotriva distrugerii – a visurilor, a realităţii – este memoria. Iar Naipaul rememorează extrem de uşor şi de elocvent.“
Time
„Cel mai reuşit roman al lui Naipaul de până acum.“
Chicago Tribune
„De departe cea mai neobişnuită carte pe care am citit-o în ultima vreme şi poate cel mai hipnotic roman pe care l-am citit vreodată.“
St. Petersburg Times