Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât și pentru marele ecran.
Oscar are zece ani și trăiește într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în față, băiatul, bolnav de leucemie, știe că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucnește inocent, pătimaș și deznădăjduit. Singură care-i întră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit povești moderne, adevărate lecțîi de viață, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute și nimic nu e așa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea să trăiască fiecare zi că și cum ar fi zece ani și-l învață să-i scrie epistole lui Dumnezeu că să se simtă mai puțîn singur.
Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viață trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete și lacrimi, itinerarul emoționant al tuturor varstelor și experiențelor umane îmbogățite de imaginația lui, care umple spațiile albe și îmbracă realitatea în veșmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-și trăiască adolescență alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinerețe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă și, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieți că o lumânare care arde la ambele capete.
