„Romanul este o oglindă care se plimbă pe străzile din Cluj, ar fi putut spune Stendhal dacă Stendhal ar fi scris Chitul din Cornești în loc de Mânăstirea din Parma. Cu alte cuvinte, romanul exprimă realitățile sociale și politice ale epocii sale. Arta și operele literare sunt activități politico-ideologice și cultural-educative. Ele presupun atât ridicarea gradului de civilizație materială a țării care le găzduiește, cât și formarea unui om nou, cu înaltă conștiință și responsabilitate. Îndeplinirea sarcinilor naționale, cât și a celor internaționale, constituie o unitate dialectică inseparabilă, îmbinarea lor armonioasă fiind o îndatorire fundamentală a fiecărui scriitor de limbă română, indiferent de originile sale, dacă a fost adoptat de limba noastră sau dacă româna este limba lui maternă.
Romanul e o falsă ficțiune sub care se ascunde triumfătoare realitatea. Scriitorul se scrie pe sine, totul e autobiografie și reprezentare a propriilor opinii, obsesii, frici, complexe. Este și cazul elementului Weiss. Cameleonismul textului său este doar aparent inocent, blocat în ficțiune și abstract, când, de fapt, el promovează idei și proiecte dăunătoare intereselor construcției identității și securității naționale și internaționale. În cazul de față, ficțiunea reprezintă un cod cu însemnări cuneiforme, pe care, dacă vom reuși să-l decriptăm, vom demasca intențiile elementului Weiss.” (fragment din prefaţa semnată de Ioana Manta)
