Domnul și doamna Smirth au făcut tot ce-a le-a stat în putință pentru a-i transmite lui Primo adevăratele valori ale vieții: aviditatea și egoismul. De altfel, l-au adus pe lume doar în acest scop: să le fie vrednic și unic moștenitor. Cu toate acestea, Primo se dovedește a fi un dezastru: împrumută bani și nu-i mai așteaptă înapoi! Demască escrocherii fără cusur! Într-un cuvânt, e un copil bun, ba chiar prea bun! Ce e de făcut?
E nevoie de o școală pe măsură, cu un director aspru, profesori severi și colegi teribili, pe care să-i ia drept exemplu. Dar oare există o astfel de școală? Desigur: Universitatea Tot-al-Meu. Și într-o dimineață friguroasă, Primo chiar se trezește în fața porților ei. Însă, dacă vă imaginați că acesta este sfârșitul bunătății lui, vă înșelați amarnic. Niciodată să nu subestimați schimbările (și hohotele de râs) pe care un copil bun ca pâinea caldă le poate aduce în lume!
