Adevărata iubire înseamnă să‑l vezi pe celălalt dintr‑o perspectivă religioasă, evlavioasă, sesizând în el principiul său dumnezeiesc. Orice dragoste autentică, indiferent de felul în care o percepe mintal cel implicat, este, în esenţă, un sentiment religios. Dragostea erotică, cu toată forţa ei şi importanţa ce i se dă în viaţa omului, nu este, în cel mai bun caz, decât o formă incipientă a iubirii autentice sau, am putea spune, o floare binemirositoare, foarte delicată, care înfloreşte pe tulpina dragostei, nefiind însă rădăcina acesteia...
Prin urmare, căsătoria autentică este calea transformării religioase a acestei iubiri erotice şi se poate spune că tocmai în cadrul acestui proces tainic al transformării se împlineşte „taina” ei.
Multe familii contemporane, care trăiesc aşa cum vor, refuzând ajutorul lui Dumnezeu, binecuvântarea Domnului, au o mulţime de probleme psihice şi morale, rămânând totodată pradă instabilității...
Familia nu poate construi relaţii bune fără Dumnezeu! Doar mergând în întâmpinarea lui Dumnezeu, iubindu‑se unii pe alţii prin dragostea pentru Creator, membrii familiei se pot apropia de fericirea autentică şi deplinătatea vieţii. Acest lucru este demonstrat de viaţă şi confirmat de istorie. Prin credinţă, pocăinţă, rugăciuni comune, educaţia creştină a copiilor şi dragostea reciprocă, soţii tind către scopul principal: Împărăţia lui Dumnezeu.
V. Frankl
