Ființele soarelui transpune cititorul în însuși miezul substanței lirice. În spatele fiecărui vers se întrezărește un suflet care tânjește după contopirea cu divinitatea și eternul, un eu liric profund, ce tinde spre sublim.
Apelând la o paletă variată de sinestezii, Ființele soarelui transpune cititorul în însuși miezul substanței lirice. Căutarea, întoarcerea în timp, ciclicitatea vieții, iubirea, efemerul, celestul, miracolul, frumusețea sunt doar câteva dintre temele pe care le abordează autorul în încercarea de a zugrăvi un tablou al emoțiilor și trăirilor intime.
În spatele fiecărui vers se întrezărește un suflet care tânjește după contopirea cu divinitatea și eternul. Alăturările, și totodată antinomiile, trecut‒prezent, lumină‒întuneric, viață‒moarte, oniric‒realitate compun universul interior, surprins, la propriu, cu tușe delicate și în trăsăturile „ființelor soarelui“ presărate printre filele cărții, al unui eu liric profund, ce tinde spre sublim.
