Volumul contine doua jurnale inedite, publicate pentru prima data aici. Primul este intitulat Jurnalul de campanie si a fost scris in 1942 de medicul militar Petre Sava, pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Razboi Mondial, in timpul luptelor de la Cotul Donului. La 80 de ani de la sfarsitul bataliei de la Stalingrad avem pentru prima data sub ochi una dintre rarele marturii scrise chiar in timpul acestei grele batalii. Sotia medicului militar Petre Sava, economista Luiza Sava, a scris ea insasi, incepand din 1943, un jurnal dedicat celor doi copii ai lor.O poveste despre dragoste si razboi, despre curaj si tandrete, despre cum sa-ti pastrezi umanitatea in cele mai inumane imprejurari. - Filip-Lucian Iorga..

„Vă invităm să călătorim împreună printre mâncărurile de altădată ale românilor şi să ne aşezăm, măcar cu gândul, la mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul Moşilor, din epoca fanariotă în perioada interbelică, de la mâncărurile grele şi spectaculoase ale curţilor boiereşti din secolul al XIX-lea la mâncărurile elaborate, rafinate şi elegante ale bucătăriei franceze, vom încerca să revizităm o porţiune agreabilă a trecutului nostru, care ne poate da idei şi pentru prezentul nostru culinar.”Ana Iorga, Filip-Lucian IorgaÎi plăcea cu deosebire ciorba de ştiucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean, iacniile şi plachiile, crap umplut cu stafide, curcan cu varză umplut cu castane şi purcel fript, dacă era întreg. Ion GhicaÎn cinste erau, afară de felurile obișnuite în țară și de multe excursiuni în bucătăria franceză, bucatele grecești și turcești: nenumărate feluri cu untdelemn, cataifurile, baclavalele și caplamalele, cari mai trăiesc și astăzi, precum și altele, din nenorocire defuncte, de care îmi aduc aminte cu jând. Radu Rosetti..

„Îndemn pe cititor să se cufunde în lectura cărţii, care nu e numai interesantă şi adesea hazlie, ci şi cu adevărat pasionantă.“ (Neagu DJUVARA) „În genere, fanteziile genealogice au fost tratate mai curând drept curiozităţi, evocate în note marginale, pentru pitorescul lor anecdotic. Este meritul lui Filip-Lucian Iorga de a introduce subiectul cu adevărat în istorie: în istoria mentalităţilor şi a reprezentărilor sociale. El arată în chip convingător că lucrul care contează până la urmă nu este atât realitatea strictă a unei descendenţe, cât propria reprezentare a acesteia şi mai ales receptarea publică. Ne aflăm în faţa unor strategii de legitimare, oglindind dorinţa de afirmare şi lupta pentru întâietate între familiile boiereşti, şi nu mai puţin efortul acestora de a se integra în aristocraţia europeană. E în fond o preluare, şi sub acest aspect, a modelului occidental, odată cu procesul de modernizare şi occidentalizare declanşat după 1800.“ (Lucian BOIA) „Fascinantă este evoluţia tipului de fabulaţie genealogică. Anticii îşi căutau strămoşii printre zei. În Antichitatea târzie şi în Evul Mediu, devine preponderentă raportarea la Antichitatea propriu-zisă. În epoca modernă, se încerca legarea fie de începuturile medievalităţii, fie de Antichitate. În toate cazurile, strădania de a găsi strămoşi iluştri a mers mână în mână cu şarlatania, cu impostura, cu falsul. Socotesc că prin cartea lui, Filip-Lucian Iorga pune bazele unui mod (poate chiar a unei direcţii) de cercetare, pentru care ea constituie o abordare preliminară, ale cărei continuare şi dezvoltare suntem îndreptăţiţi să le aşteptăm cu tot interesul. Cu asemenea cercetări, ştiinţa genealogică însăşi se află la o răscruce.“ (Ştefan S. GOROVEI)..

„Ce tulburătoare plutire-n trecut, ce senzaţie de levitaţie în chioşcul din livada de vişini a istoriei îţi dau amintirile lui Alexandru Paleologu! [...] Evocările «conului Alecu» alintă mustrător, ne eliberează şi ne împovărează, ne umilesc şi ne înalţă la iluzia blazonului.“ (Dan C. MIHĂILESCU) „Diferenţa de vârstă, prima care atrage atenţia, promite un dialog între generaţii şi, de ce nu, între două lumi, dialog în care legătura distrusă de atâta vreme, dintre România precomunistă şi România de astăzi, mai bătrână prin experienţă, dar mai tânără prin ignoranţă, să se poată reface pe cale convivială, afectivă. Mai important decât evocările în sine este tonul în care e făcută, aproape întotdeauna, această pledoarie pentru trecut: deloc «paseist» la modul didactic şi dojenitor, cu o mulţime de aparteuri autoironice şi cu uimitoare vorbe de spirit care pot să califice o situaţie dramatică de viaţă cu eleganţă, fără patetism.“ (Doris MIRONESCU)..

În 2013, Arhivele Naţionale ale României au organizat o expoziţie dedicată copilăriei membrilor Familiei Regale a României. Fotografii și documente inedite ne aduc azi mai aproape de copiii regali.Fotografia a ocupat un rol important în viaţa Familiei Regale. Evenimentele și momentele importante erau imortalizate fie prin fotografii oficiale, fie de înșiși membrii familiei care erau pasionaţi fotografi.Privind astăzi chipurile copiilor regali, înţelegem mai bine o istorie deseori neglijată și descoperim un trecut care ne e mult mai aproape decât credem. Filip-Lucian Iorga..