Contrarierea e una dintre uneltele folosite pentru a ne urni din albia obișnuinței. În proximitatea acesteia se află alte instrumente ca, bunăoară, uimirea, revelația, iluminarea, folosite toate laolaltă în retortele vrăjite din atelierul zamfirian, unde imposibilul însuși se transformă în treaptă a fericiților pentru care limitele devin, de la un punct încolo, un privilegiu, iar clișeele – șanse de a accede la o realitate superioară: „Prietene care dai târcoale atelierului nostru de gândire şi experimentare, vrei să te pierzi ca să te poți regăsi, precum aurul strecurat din miriadele de fire ale unui nisip mişcător?Pierde-te!”. Odată cu rătăcirea sau pelerinajul inițiatic prin universul care începi să devii tu pentru tine însuți începe ceva cu totul neașteptat, ceva… unic, iremediabil, neobișnuit, care include și arta de a te „adăpa din energiile subtile”, precum și…Florin Zamfirescu – un amfitrion desăvârșit, de altfel, după cum se vede și se simte și în această carte – ne face să credem până în rărunchii rărunchilor că imposibilul e o ușă mare, deschisă vraiște. În ce fel anume? Ne ia de mână cu o enormă blândețe, ne însoțește în liniște, ne vorbește despre cele patru ramuri ale iubirii, citite în absolut de vechii greci – έρως (eros), φιλία (philia), στοργή (storge) și αγάπη (agape) – și ne ghidează cu o pricepere șiret-perspicace printr-un univers care devine din ce în ce mai fascinant pe măsură ce-l creează magul care ne conduce ținându-ne, în continuare, de mână, și arătându-ne că totul, în definitiv, se află în noi înșine și, în chip firesc, se impune imperios efortul de a ne întoarce privirile spre forurile lăuntrice, pentru a ajunge la centrul de aur al labirintului dintre coaste, unde vom găsi totul, inclusiv iubirea, sănătatea, bunăstarea, harul, bogăția, belșugul și  succesul, adică viața redusă la esență, care se poate – vorba poetului Nichita Stănescu – o foarte singură dată.   / Aura Christi..

Ma intreb pentru ce si pentru cine am scris aceasta carte? Nu-mi pot ascunde mica vanitate, aceea care te face sa scrijelesti coaja copacilor cu numele tau, asa cum altii au scrijelit peretii inchisorilor. Mai presus de asta, insa, este dorinta de a picta un coltisor de fresca, cu bune si rele, a unei epoci. Dorinta de a consemna obiceiuri, practici si chiar greseli dintr-o anumita epoca. Cred ca micile mele marturisiri pot adauga ceva la acest mozaic imens al existentei umane pe pamantul acesta. N-am dorit sa fiu razbunator, imi cer iertare tuturor acelora care m-au crezut astfel, am izbucnit necontrolat uneori, ca urmare a abtinerilor prea indelungate. Iar Blaga are dreptate cand spune undeva ca "o boala invinsa iti pare orice carte". - Florin ZamfirescuActorul Florin Zamfirescu, asa cum il cunosc lucrand cu el spectacole si filme de cariera pentru amandoi, si-a imbogatit viata prin simplitate, intr-o structura interioara pe care, acum ca si atunci, si-o calauzeste cu temeinicie prin umor si neliniste, prin respiratii tragice, prin adevar imbogatit de tristete, nascand o vitala exuberanta intru desavarsire care ii certifica moral creatia. Cartea sa lupta impotriva uitarii pentru a oferi un itinerariu artistic, cascada de intrebari ce fiinteaza prin responsabilitate, atacuri incisive impotriva degradarii, hegemoniei mediocrizarii si imposturii. - Alexa Visarion Am fost actor, asa se intituleaza cartea, dar din ea tasneste, parca fara vointa autorului, un teribil si esential adevar, ca o sfanta complementaritate: "Niciodata n-am uitat sa fiu OM". Caci, in fond, cu ce «defileaza» pe scena un mare actor daca nu cu VIATA lui de OM, din care da «viata» atator personaje, care pentru o clipa devin oameni?! Randuri scrise nu din vointa de literatura, ci din pulsatiile unei inimi cinstite, ce doreste sa se spovedeasca in fata publicului cititor, parca avand dorinta ascunsa de a-l imbogati pe acesta cu atatea lucruri nestiute si minunate ale vietii unui actor. - Dan Puric..