O frumoasă şi înduioşătoare poveste despre animalul gheţurilor - Fram, ursul polar. O nuvelă pentru toţi, mari şi mici deopotrivă. Poate un pic mai tristă pentru copii, dar cu siguranţă de citit!
... De ce întârzia Fram?
Aceasta nu se mai întâmplase niciodată.
Fram îi întrecea pe toţi. El nu avea nevoie de îmblânzitor, de cravaşă şi de semnale. Intra singur în arenă, ca un om. Intra în două labe, cât e de mare. Saluta în dreapta şi în stânga, înainte şi înapoi. Se plimba cu labele la spate, de jur împrejurul arenei, până ce se potoleau aplauzele. Pe urmă făcea un semn că vrea linişte.
Şi începea singur programul lui.
Se ridica pe prăjină ca un marinar pe catargul corabiei. Umbla cu o bicicletă uriaşă, trecând pe punţi în cumpănă. Făcea dublu salt mortal şi bea bere din sticlă.
Ştia să fie comic şi grav.
Invita cu laba luptători din galerie şi staluri să boxeze cu el. Întotdeauna se găsea cineva din galerie să coboare şi să încerce. Lupta sfârşea în hazul tuturor, fiindcă Fram era puternic, dar blând şi glumeţ. Cu o singură labă moale culca omul la pământ. Pe urmă începea să numere, bătând cu laba în aer: una, două, trei, patru, cinci... Când isprăvea de numărat, îşi ridica adversarul subsuoară ca pe-o boccea şi-i dădea drumul de-a rostogolul la picioarele publicului din loje. Omul se ridica ruşinat, ştergându-se de praf, în râsul lumii. Fram chema cu laba, sus, spre galerie:
— Ei, cine mai pofteşte? Curaj, vă rog!
