„François Rabelais s-a născut în jurul anului 1494, în ținutul Turena, din Franța centrală, la Deviniera, o fermă de lânga Chinon, a tatălui său, avocatul Antoine Rabelais.
Omul ăsta simplu, voios și deschis, care se-apropia de patruzeci de ani, era la data aceea o personalitate cunoscută printre savanții și printre literații umaniști din Europa. Se numea François Rabelais, și istoria literaturii universale avea să-i ofere locul cuvenit unuia dintre cele mai strălucitoare condeie scriitoricești ale lumii.
La urma urmei, Gargantua & Pantagruel e, într-o anume măsură, un fel de autobiografie nemărturisită, autobiografie în care amintiri din copilărie și din tinerețe sunt transfigurate, în alt fel decât la Creangă, și strecurate dibaci, sub pretextul fantasticului și-al fabulosului.
Gargantua & Pantagruel este în primul rând produsul unei fantezii nesecate, uriașă ca eroii pe care-i inventează și pe care-i utilizează, o fantezie exprimându-se-ntr-o limbă de-o bogăție fabuloasă, croită pe măsura personajelor și a faptelor relatate.” Romulus Vulpescu