Politețea, sau insomnia manierelor.
Astăzi se numește vivre ensemble și este arta de a face viața obișnuită cât mai suportabilă. Adică este o necesitate socială, dar nu numai, și o veritabilă sursă de plăcere. Plăcerea de a respecta codurile, oricât ar fi ele de bizare sau de bizantine. Plăcerea de a le pune în scenă și, poate, de a le exagera.
Într-o lume obsedată de utilitate și viață, politețea este acel spațiu al libertății joviale, care ne umanizează cu generozitate. Un dicționar pe care trebuie să îl oferi și, la fel de important, să ți-l oferi.
„Şi în declaraţiile de război sunt respectate regulile de politeţe.” (OttO Von Bismarck)
„Punctualitatea este politeţea regilor.” (Ludovic al XVIII-lea)
„Politeţea este un semn al demnităţii, şi nu al servilismului.” (Theodore Roosevelt)
