Adrian Christescu are fericita idee de a fructifica literar experiența domniei-sale ca tânăr antreprenor în perioada complicată și tulbure a evoluției României către capitalism. Prima calitate a prozelor sale care decurge de aici este autenticitatea: nimic trucat, nimic exagerat, senzația e că autorul face „cópii după natură”, ca să reluăm o formulă binecunoscută. A doua însușire este simțul umorului: Adrian Christescu știe să se amuze și să vadă partea ridicolă sau chiar grotescă a lucrurilor inclusiv atunci când are în față tot felul de escroci sau de nulități în materie de comerț (bună parte din texte refac pățaniile sale în calitate de „angrosist”, ocupație răspândită în perioada de tranziție). Foarte tânăr, „copil al Revoluției” am putea spune, autorul e obligat să suporte concurența foștilor securiști, milițieni, activiști de partid, convertiți brusc la economia de piață și aducând cu ei toate metehnele și inerțiile vechiului regim. (…)
Reconstituind „dosare” de viață, propunând o galerie variată de tipuri umane, reușind să creeze cadre și atmosfere memorabile, bogată în detalii revelatoare și în notații subtile, excelând prin umor, cartea lui Adrian Christescu este o reușită care confirmă înzestrarea superioară a unui prozator. (Alexandru Călinescu)