Aparut in 1961, Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care exploreaza in mod explicit psihologia atractiei sexuale. A stat la baza scenariilor mai multor filme, atat in Japonia, cat si in Occident, cele mai apreciate fiind semnate de Kozaburo Yoshimura (1968), Hiroto Yokoyama (1995), Eloy Lozano (2001), Vadim Glowna (2006) si Julia Leigh (2011).
Casa frumoaselor adormite este un loc al placerilor crepusculare. La lasarea intunericului, barbatii aflati la apusul vietii vin sa petreaca noaptea alaturi de tinere nevinovate cufundate intr-un somn adanc, din care nici o sarutare, nici un gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasa, pentru ca reprezinta o permanenta tentatie de a depasi limitele impuse, un indemn corupt la agresiuni doar aparent fara consecinte. Sunt aceste fete jucarii, sau victime? Raspunsul nu e niciodata univoc.
O exceptionala opera despre decadenta ce raspandeste o mireasma precum cea a fructelor prea coapte, pastrand frumusetea perfectiunii formale.
