Cartea, tipărită după moartea scriitorului, cuprinde o serie de cronici, rezultat al călătoriei făcute de Gabriel García Márquez în 1957, timp de mai multe luni, dincolo de Cortina de Fier. „Cortina de fier nu e o cortină. Și nici nu e de fier. E o barieră de lemn vopsită în roșu și alb.”
Când în 1955 vine pentru prima oară în Europa, în calitate de corespondent al ziarului El Espectador din Bogotá la Conferință celor patru mari puteri de la Geneva, impactul cu vechiul continent avea să fie atât de puternic, încât va rămâne aici patru ani, pe care îi petrece, într-o febrilă activitate, la Paris, Roma, Viena, Londra. Interesul său major de a cunoaște viața reală din țările de dincolo de „Cortina de fier” îl determină ca, după multe încercări eșuate de a obține vizele necesare, să reușească să fie inclus în delegația columbiană participantă la Festivalul Tineretului de la Moscova, din 1956, prilej cu care traversează mare parte din Europa de Est, cunoscând Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și Uniunea Sovietică.
Rod al acestui memorabil periplu, reportajul „Călătorind prin Europa de Est” este o mărturie impresionantă nu numai a măiestriei sale narative, ci mai cu seama a unei profunde transformări ideologice: de la simpatia manifestată în tinerețe pentru concepțiile comuniste, la concluzia fundamentală la care ajunge, că „nu există o dictatură a proletariatului, ci dictatură unei birocrații dogmatice, obtuze și rapace, condusă de o gerontocrație care, la rândul ei, are în frunte un dictator”. Pe lângă această revelație a adevărului istoric, de importantă hotărâtoare în conștiința sa și în evoluția lui ca scriitor, figura lui Stalin – al cărui mausoleu îl vizitează cu mari eforturi – a marcat și începutul conturării cu mai multă claritate a figurii mitologice a dictatorului din celebrul roman „Toamna patriarhului”.