Garabet Ibrăileanu

L'amitie amoureuse e o relatie care-i convine de minune cvadragenarului, care pare a continua sa vada in femeia divortata copila de odinioara, care pare a continua sa vada in femeia divortata copila de odinioara, nu si Adelei, pentru care acesta nu mai este doar maestrul adorat in taina, ci un barbat adevarat. Nicolae Manolescu..

Dacă ar fi să admitem fără rezerve jocul scriptural, atunci Adela este unul dintre puţinele romane care nu au nevoie de „prefaţă”, de cuvânt înainte, de o introducere analitică, pentru că este el însuşi o prefaţă, o introducere la o anumită lume, la o determinată gamă sentimentală. Romanul propriu-zis se reduce la o singură frază: „Adela este o iluzie paradisiacă, şi nu trebuie să devină o realitate. Restul e „prefaţă”.Fiecare generaţie are nu numai un tipar filozofic existenţial, dar şi un model estetic şi o formulă erotică. Cu fiecare generaţie se naşte aceeaşi dilemă: cum poate fi posibilă, adică realizată, o iubire reală şi dezinteresată între un bărbat de 40 de ani şi o femeie de 20 de ani?O capodoperă Garabet Ibrăileanu. La Gramar. Serviţi!..

Romanul a apărut în luna mai a anului 1933 și este singura opera de ficțiune pe care a scris-o criticul român, dar care i-a adus, în acel an, Primul Național pentru Proză. Esența romanului o reprezintă analiza făcută de bărbatul de patruzeci de ani, o introspecție psihologică ce provine din sufletul adolescentului perpetuu și animată de spiritul intelectualului delicat, care nu crede în posibilitatea unei iubiri sincere din partea unei femei cu douăzeci de ani mai tânără decât el...

Adela, roman apărut în 1933, reprezintă povestea de dragoste a lui Emil Codrescu, un bărbat de 40 de ani, pentru mai tânăra Adela. Scris sub formă unor fragmente din jurnalul protagonistului, romanul descrie perioada tinereții sale, când începe să o simpatizeze pe față, dar și separarea drumurilor celor două personaje și reîntâlnirea după o lungă perioada, la finalul căreia amândoi vor constată cu surprindere cât au evoluat. ..

L'amitie amoureuse e o relație care-i convine de minune cvadragenarului, care pare a continuă să vadă în femeia divorțată copila de odinioară, nu și Adelei, pentru care acesta nu mai este doar maestrul adorat în taină, ci un bărbat adevărat. Dar tocmai aceste nesiguranțe formează în definitiv conținutul și interesul romanului. Ibrăileanu era conștient când scria Adela (și o spune prin intermediul lui Codrescu) că literatură română nu ne-a dat încă "nicio opera de observație cu destulă substanță sufletească". Adela e, poate, întâiul nostru român de observație exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generația lui Eliade, Holban, Șuluțiu sau Blecher. Doar Camil Petrescu visase înainte (Și nu în român, ci în teatru) la conflicte pur stendhaliene, rezolvate în conștiința personajelor, fără spectacol exterior. Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia intoxicand sentimentele este perfectă și insesizabilă. Nu există nimic fără semnificație în gesturi, atmosfera, cuvinte, pe scurt, în detalii... Acest român discret, despre o lume de mult apusă, nu a îmbătrânit stilistic aproape deloc. - Nicolae Manolescu..

„Adela e, poate, întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generaţia lui Eliade, Holban, Şuluţiu sau Blecher. (…) Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia «intoxicării» sentimentale este perfectă şi insesizabilă. Nu există nimic fără semnificaţie în gesturi, atmosferă, cuvinte, pe scurt, în detalii. Excelent analist, Ibrăileanu e şi un observator exact şi plin de umor. (…) Acest roman discret, despre o lume de mult apusă, nu a îmbătrânit stilistic aproape deloc. Ici-acolo, câte un rid, mai ales de natură lexicală. ” Nicolae Manolescu..

Scris sub formă de jurnal și publicat în 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune române de analiză psihologică ale literaturii noastre. A fost conceput în perioada în care încă se mai simțeau la noi reverberații ale romanului modernist din Occident.Adela e una dintre multele cărți în care personajul principal feminin există aproape doar că proiecție a imaginației, sau că anexă a celui masculin.Acesta nu e un român de dragoste, pentru că nu propune o imagine reală a iubirii, fie ea și neîmplinită, și pentru că lipsește total înțelegerea părții feminine, pe care doar o ghicim.E important, măcar pentru noile generații de cititori, că române precum cel de față să fie citite într-o cheie care să-i ajute să descifreze anumite stereotipuri privitoare la feminitate care s-au perpetuat și care, în prima jumătate a sec. al XX-lea, reprezentau normă!..