Erudit de o impresionantă cuprindere interdisciplinară, George Steiner este una dintre cele mai puternice voci ale reflecției umaniste contemporane. Cele peste treizeci de volume pe care le-a publicat, cronicile apărute în periodice de mare autoritate și prelegerile ținute la universități de prestigiu conturează profilul complex al unui intelectual interesat deopotrivă de critica literară, de analiza fenomenului lingvistic și de istoria și teoria culturii.În clipa în care penița unui scriitor genial atinge hârtia sau când vârful pensulei unui mare pictor, înmuiat în culoare, se plimbă pe pânza de pe șevalet, întregul univers tresare. Își „amintește“ de marea creație, de izbucnirea în spațiu și timp a tuturor lumilor, de începutul începuturilor. Căci darul oamenilor de a crea rămâne, în fond, un mister la fel de mare ca facerea lumii. Cartea lui George Steiner „silabisește“ acest mister, îi descrie „gramatica“ și îl ridică pe cititor, în fiecare dintre paginile ei, la acele înălțimi celest-culturale de unde poate privi, așa-zicând, peste umărul marilor creatori, către opera lor.Grete Tartler, „Întrebări despre logos“ (România literară, februarie 2016)..

„Multă vreme am crezut că progresul moralei însoţeşte dezvoltarea culturii. Nazismul, arată George Steiner, a pulverizat această iluzie. Buchenwald se află la doar câţiva kilometri de Weimar. Mult timp – cel puţin din vremea Atenei – am crezut, de asemenea, că investigaţia intelectuală trebuia să meargă mereu înainte şi, potrivit frumoasei metafore a lui Steiner, să ne facă să deschidem, una după alta, porţile castelului lui Barbă-Albastră. Astăzi, această credinţă în progres se clatină; poate că dezvoltarea tehnică este o capcană, nu o eliberare; poate că ultima poartă a castelului se deschide spre realităţi contrare echilibrului nostru mental şi slabelor noastre rezerve morale. Optimismul Luminilor ne este, aşadar, interzis, iar cartea densă şi lucidă a lui George Steiner ne propune o redefinire tragică a culturii.“ (Alain FINKIELKRAUT) „George Steiner ajunge la concluzia că umanismul clasic e pe sfârşite. Dar ne consolează cu perspectiva că tradiţia europeană are o caracteristică intelectuală irepresibilă. Ea va continua chiar dacă asta înseamnă să descoperim mai multe adevăruri care ucid. Cea de a şaptea uşă din castelul lui Barbă-Albastră ne oferă, în falimentul speranţei, demnitatea îndrăznelii.“ (New York Times Book Review) „Discuţia domnului Steiner despre ruptura de trecutul literar tradiţional este edificatoare şi atrăgător nedogmatică. El scrie ca un om care-şi împărtăşeşte ideile, iar noţiunile lui originale, deşi nu tocmai vesele, au efectul înviorător specific gândirii superioare.“ (New Yorker)..