Lumea nu comunică cu ajutorul cuvintelor, ci cu ajutorul sintagmelor şi construcţiilor logice. În acest sens, a traduce un text dintr-o limbă în alta nu înseamnă a înlocui cuvintele primei limbi cu echivalentele ei din cea de a doua. Există nu numai îmbinări libere a cuvintelor, ci şi construcţii invariabile, cum sunt locuţiunile. Delicateţea stă în faptul că într-o locuţiune suma elementelor nu este egală cu sensul întregii construcţii. Sensul unei locuţiuni este dat de o sumă de factori, care ţin, inclusiv, de tradiţia comunicării în limba respectivă. În acest sens, o locuţiune dintr-o limbă se traduce exact printr-o altă locuţiune. Conform legilor expuse mai sus, traducerea unei locuţiuni nu înseamnă traducerea termenilor care o constituie.
Profesorul Gheorghe Popa, specialist consacrat în teoria locuţiunilor româneşti propune un dicţionar al locuţiunilor rus-român, util celor care vor să traducă texte în şi din limba rusă, aplicând un tratament corect locuţiunilor, în primul rând, pentru a evita calchierea şi pentru a nu denatura sensul mesajului.
