In filmele de groaza, supravietuitoarea este cea care ramane in picioare atunci cand apare genericul de final. Cea care s-a luptat, l-a invins pe ucigas si apoi si-a razbunat prietenii. Cea care iese plina de sange, dar invingatoare. Insa dupa ce sunetele sirenelor masinilor de politie se estompeaza si publicul merge mai departe, ce se intampla cu ea?
Lynnette Tarkington este o astfel de supravietuitoare. In urma cu douazeci si doi de ani, ea a scapat dintr-un masacru, iar acel moment i-a definit fiecare zi ce a urmat. Timp de peste un deceniu, ea s-a intalnit cu alte cinci femei asemeni ei si cu terapeuta lor, intr-un grup de sprijin pentru cele care au supravietuit inimaginabilului, refacandu-si viata bucatica cu bucatica. Pana la o sedinta de la care una dintre ele lipseste, iar cele mai mari temeri ale lui Lynnette devin realitate: cineva stie despre grup si este hotarat sa le dezintegreze vietile din nou. Bucatica cu bucatica.
Dar puterea supravietuitoarelor sta in faptul ca acum se au una pe cealalta si, indiferent cat de mici le sunt sansele, cat de intunecata este noaptea, cat de ascutit este cutitul, ele vor lupta pana la capat.
Hendrix isi foloseste cu pricepere cunostintele cinematografice, insa nu e nevoie sa fii fan al filmelor slasher pentru a te bucura de aceasta deconstructie foarte inteligenta a genului, plina de o violenta ironica. - The Guardian
Hendrix isi foloseste cu pricepere cunostintele cinematografice, insa nu e nevoie sa fii fan al filmelor slasher pentru a te bucura de aceasta deconstructie foarte inteligenta a genului, plina de o violenta ironica. - The Guardian
Nu e doar un roman horror. Hendrix intoarce genul pe dos pentru a-i arata cusaturile. Pe jumatate amuzant, pe jumatate ingrozitor, romanul acesta continua si apoi scrie finalul a zeci, poate sute de filme horror din anii '70-'80.
