În căutarea timpului pierdut 3. Guermantes

Romanul Guermantes reprezinta cazul exemplar al maximei extensii prin care un nume "diafan" poate emana din sine o "lume" halucinant de reala si, in consecinta, o grandioasa constructie narativa ("Numele Guermantes era ca un cadru de roman...") menita sa ilustreze, in chip memorabil, ipoteza cu privire la o anume autonomie a fictiunii. Acest nucleu, in vesnica pulsatie, reprezinta, in acelasi timp, "o ultima iluzie de spulberat": intr-adevar, numele magic "Guermantes" se va volatiliza intr-o dimineata spectrala, - "matineul ducelui de Guermantes", din ultimul roman al ciclului.MARCEL PROUST (1871-1922) este unul dintre cei mai mari scriitori francezi ai secolului XX. Romancier, critic de arta si estetician, Proust incepe sa scrie si sa publice inca din timpul liceului, colaborand la mai multe reviste literare. Dupa un prim volum publicat in 1906, Placerile si zilele, care trece aproape neobservat, Proust se consacra in exclusivitate, cu febrilitate si anxietate, marii sale opere de 'recuperare' estetica a timpului trecut, pierdut si regasit in eternul prezent al scriiturii. Asemenea multor creatori, Proust este autorul unei singure opere - In cautarea timpului pierdut (1913-1927) -, dar al unei opere totale, unice, inimitabile si de neegalat.