Ziua de 30 octombrie 1938 era o duminică obişnuită. Cei mai mulţi americani ascultau cu interes ultimele producţii ale postului de radio CBS (Columbia Broadcasting Television). Această zi avea să rămână în istoria mediilor de comunicare în masă drept una dintre primele manifestări ale puterii şi influenţei transmisiilor radio. Un tânăr regizor de 24 de ani, pe numele său Orson Welles, aproape necunoscut în epocă, producea pentru postul de radio amintit o adaptare a romanului Războiul lumilor, publicat în 1898 de H.G. Wells.
Războiul lumilor prezintă povestea unei invazii extraterestre care îi ia prin surprindere pe pământeni. Interesant este că invadatorii marţieni respectă regulile biologiei şi ale fizicii, astfel încât, deşi sunt net superiori pământenilor din punct de vedere tehnologic, au dificultăţi în a se mişca liber din cauză că atmosfera Pământului este mai densă decât aceea a planetei de unde vin. Inteligenţa lor superioară le permite să inventeze arme distrugătoare cum ar fi Heat‑Ray („Raza Pârjolitoare”), un fel de tun cu laser care poate rade de pe faţa pământului oraşe întregi.
