Exprimarea furiei a fost condamnată mereu și nici în prezent nu se bucură de o reputație prea bună. Manifestarea furiei, în special de către femei, atrage după sine diverse etichetări: slăbiciune, defect de caracter, impolitețe, proastă-creștere. Suntem educați și sfătuiți în spiritul concilierii, al mascării adevăratelor noastre emoțîi, de dragul aparențelor sociale. Cu atât mai mult cu cât obiectul nemulțumirii este partenerul, un părinte sau copilul.
Prea puțini ne spun că furia este o emoție legitimă, firească și, de multe ori, salutară. Harriet Lerner se numără printre acești învățători înțelepți. După cum explică autoarea, furia ne poate semnala multe lucruri: că suferim, că ceva nu merge bine, că nevoile noastre nu sunt împlinite în mod adecvat, că e nevoie de o schimbare. Pentru a împiedică furia să degenereze sau să ne altereze relațiile de familie, este necesar să învățăm să ne comunicăm limpede nevoile și dorințele, să nu ne străduim să îi schimbăm pe ceilalți și să ne apărăm ideile și convingerile într-un mod asertiv. Dansul furiei este bestseller New York Times, cu vânzări care depășesc trei milioane de exemplare, și a fost tradus în mai mult de treizeci și cinci de limbi.