Heinz Kohut

Pentru cititorul interesat de psihanaliză, dar obișnuit să pună semnul egal între opera lui Freud și întreg domeniul deschis de el, Analiza Sinelui va fi un prilej de surpriză, contrariere, dezamăgire sau entuziasm. Heinz Kohut abandonează teoria freudiană a pulsiunilor ca principală componentă a psihanalizei și o înlocuiește cu o inovatoare teorie a narcisismului. Pornind de la abordarea terapeutică a tulburării de personalitate narcisice, autorul consideră filonul narcisic al dezvoltării psihice drept direcția sa principală, care își subordonează toate celelalte dimensiuni, inclusiv cea pulsională. O altă înnoire adusă de Kohut în psihanaliză este descoperirea și descrierea unor noi forme de transfer: transferul idealizant și transferul-oglindă. Abordarea tehnică a acestora este deosebită de abordarea transferului nevrotic descris de Freud. Ca fundament al psihologiei Sinelui, Analiza Sinelui prezintă interes nu numai pentru practicienii psihanalizei și ai psihoterapiei psihanalitice, ci și pentru psihoterapeuții de alte orientări, precum și pentru psihiatri și pedagogi.„Kohut a făcut pentru narcisism ceea ce romancierul Charles Dickens a făcut pentru sărăcie în secolul al XIX-lea. Oricine știa că ambele există și constituie o problemă. Originalitatea incontestabilă constă în a le fi pus pe ambele într-o formă care îndeamnă la acțiune."– International Journal of Psychoanalysis..

 Volum ingrijit de Arnold Goldberg cu colaborarea lui Paul E. StepanskiAceasta este ultima carte scrisa de Heinz Kohut, cartea sa testament, in care reia, sintetizeaza si nuanteaza cele mai importante concepte cu care a construit psihologia Sinelui. Kohut reexamineaza procesul analitic si se opreste la cateva aspecte fundamentale: analizabilitatea, complexul Oedip, abordarea apararilor si a rezistentelor, interpretarea transferurilor de obiect al Sinelui, rolul empatiei. In acelasi timp, intrebarile pe care si le pune Kohut il directioneaza catre noi ipoteze despre natura vindecarii psihanalitice. Capacitatea crescuta de verbalizare, insight-ul, autonomia sporita a functiilor Eului si controlul crescut asupra impulsivitatii raman in continuare importante, dar nu constituie esenta vindecarii. Conform psihologiei Sinelui, esenta vindecarii psihanalitice rezida in capacitatea nou descoperita a pacientului de a identifica in mediul sau real obiecte adecvate ale Sinelui ‒ atat oglinditoare, cat si idealizabile ‒ si de a se simti sustinut de acestea.Pentru Kohut, un tratament este de succes atunci cand analizandul, lasandu-se in voia energiei procesului analitic, devine capabil sa reactiveze in transferul de obiect al Sinelui acele nevoi care au fost obstructionate in copilarie. Doar aceasta achizitionare graduala a contactului empatic cu obiectele mature ale Sinelui reprezinta esenta vindecarii psihanalitice. Iar demersul, de proportii monografice, prin care Kohut demonstreaza aceasta teza pe tot parcursul cartii, va fascina cu siguranta cititorul pasionat de psihanaliza...